Un observator debutant al scenei politice romanesti ar putea fi tentat sa creada ca urmareste zilele acestea o lupta electorala dusa intr-un stat cu vechi traditii democratice – in care bataliile ideologice s-au consumat de mult, drept care actuala confruntare este marcata doar de o oarecare suspiciune, nicidecum insa de animozitati. Partidele s-au grabit sa avanseze stele, stelute si alte personaje pitoresti drept candidati in speranta ca o asemenea oferta va atrage electoratul lehametit la urne. Retorica rivalilor inscrisi in cursa se prezinta complet lipsita de pasiunea si intensitatea inerente unei tinere democratii, care mai are de luat nenumarate decizii majore cu privire la viitorul ei.
Cu doar un an in urma, campania electorala pentru europarlamentare se desfasura in baza unui discurs mult mai dur. Se duceau dezbateri aprinse pe tema conduitei i- sau amorale a politicului, pe tema normelor care ar trebui sa stea la baza comportamentului public al politicienilor. De-atunci insa tot ce s-a instaurat a fost principiul laissez faire. Nici urma de indignare a vreunui politician in fata deciziei Parlamentului de marire considerabila a pensiilor necum modeste ale demnitarilor si altor categorii de inalti functionari publici, nici urma de sfanta manie in fata perceptiei politicului de a putea dispune de banul public ca de chipuri de cazinou, bune de plasat in joc pe post de recompensa pana la urma iluzorie, oferita unor segmente de salariati ale caror voturi ar putea influenta rezultatul scrutinului.
Partidul prezidential PD-L s-a prezentat cu un program eficient intr-o serie de chestiuni, dar nu a indraznit sa sustina nici o clipa ca fara victoria sa electorala tara s-ar duce de rapa. Pedelistii au inteles, prin urmare, ca prezentele vremuri electorale nu sunt unele care sa permita promisiuni vizand un nou inceput. Formatiunea s-a capatuit intre timp cu destui fosti adversari politici, conchizand, probabil, ca o potentiala guvernare este posibila doar in baza formulei de coalitie. Drept care retorica agresiv-acuzatoare nu-si mai are rostul, dusmanii fiind deja iertati in masura in care par dispusi la complezenta – fie si pe o perioada determinata.
Avand in vedere peisajul economic din ce in ce mai ravasit, nici un partid nu pare tentat sa se bata in piept cu demersuri sau strategii curajoase, demarate de indata ce ar ajunge la putere. Uraganul economic abia a inceput, iar vremurile vor fi unele in general nefaste chiar si in conditiile in care Romania ar reusi sa se fereasca din calea ochiului furtunii. Cum partidele nu dispun de suficienti membri capabili de discutii fundamentate pe tema aptitudinii formatiunii lor in materie de administrare economica, pare relativ logic ca au decis sa-si ingroase randurile cu o serie de candidati pe cat de exotici, pe atat de efemeri. Pe langa hazul – prezent sau absent – al fiecaruia, entertainerii, actorii, cantaretii si ziaristii dispun uneori si de o oarecare duplicitate, ceea ce ii face sa constituie o "materie prima" optima pentru Parlament, extrem de utila in vederea creionarii unui nou ciclu politic presarat de distorsiuni, in timp ce noua coalitie postelectorala isi vede linistita de treaba.
Aparitia unor atleti, bodyguarzi si manageri de circ pe lista candidatilor a captat atentia electoratului si a presei in mod manifest, iar astfel de diversiuni se vor dovedi cat se poate de utile si pe viitor, cand cetatenii vor fi confruntati, inevitabil, cu un numar sporit de probleme economice.
Candidati de categoria musca, o campanie electorala care se contureaza complet lipsita de substanta sunt factori care le demonstreaza romanilor de pe acum ca nici unul dintre candidatii-cheie ai cursei nu este pregatit sa-si axeze campania pe multiplele probleme ale acestui stat slab performant – aspect ce releva, de fapt, un deficit generalizat in privinta vreunor solutii de ameliorare a starii de fapt.
Trecand in revista actuala oferta politica – total neimpresionanta pana si din punct de vedere al standardelor romanesti –, devine limpede ca la scrutinul din noiembrie va invinge absenteismul. Aceleasi grupuri si grupuletele – deghizate, pana acum, sub masca unor partide moderne – vor reocupa scena politica pentru a pune la punct o formula de guvernare dedicata, in principal, institutionalizarii amatorismului si avaritiei caracteristice anilor Tariceanu.
