Ideea nu aparţine nicidecum conducătorilor României, ci e o iniţiativă internaţională intitulată Parteneriatul pentru un Guvern Deschis (OGP), la care au aderat 47 de state, printre care şi România (în noiembrie 2011). Fundaţia Soroş a monitorizat ce măsuri efectiv au luat guvernele Boc, MRU şi Ponta în cele aproape 15 luni, de când face parte din clubul select al ţărilor „transparente”. Concluzia expertei Andra Bucur de la Soroş a fost că „nu prea multe”. Pentru a da „un zvâc” autorităţilor, Fundaţia Soroş a organizat o masă rotundă la care au fost invitaţi doi consilieri ai prim-ministrului Victor Ponta, care au fost puşi faţă în faţă cu şefi de la Oracle, Microsoft, membri AmCham şi Institutul Bancar Român, pentru a pune pe masă planuri de viitor şi propuneri de soluţii.
Radu Puchiu, consilier al premierului, a anunţat că Guvernul va înfiinţa un departament cu 30 de oameni care se va ocupa de implementarea conceptului de „open data” şi de designul portalurilor care oferă acces la informaţia publică. Consilierul lui Ponta a declarat că până la finalul lunii martie vor lansa un site care centralizează toată oferta de joburi scoase la concurs de stat, o bază de date care să cuprindă toţi angajaţii din sectorul public, cu nume, prenume, funcţie şi salariu, precum şi un centralizator al numărului total de angajaţi la stat. De asemenea, consilierul premierului ar vrea să facă un site pentru depunerea de petiţii online după model englezesc şi american. Puchiu promite că „Bugetul pe 2013” va fi publicat într-o formă de PDF convertibilă în alte formate de fişiere, pentru a fi prelucrată şi din care se pot extrage datele de interes. Până în prezent „Bugetul” era într-o formă PDF inutilizabilă, deoarece erau documente scanate, de multe ori cu pagini ilizibile. Din păcate majoritatea acestor promisiuni venite din partea consilierilor lui Victor Ponta reprezintă simple „reşapări” ale unor proiecte deja existente, precum petiţiionline.ro sau publicjob.ro, site-ul dezvoltat de Cristian Botan, tânărul recrutat de Ponta pe postul de consilier, într-un ultramediatizat „transfer surpriză”, cu puternic iz de PR, înainte de alegerile generale.
Reprezentanţii Guvernului nu au explicat când vor scoate la lumină situaţiile cele mai grave de „lipsă de transparenţă”, pe care Fundaţia Soroş le-a enumerat în raportul său de monitorizare a implementării transparentizării actului de guvernare:
1. Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP)
2. Sistemul de Atribuire Electronică în Transporturi (SAET)
3. Extinderea depunerii declaraţiilor fiscale prin mijloace electronice de
transmitere la distanţă
4. Asigurarea accesului online gratuit la legislaţia naţională
5. Dezvoltarea utilizării de instrumente electronice de gestionare a
procedurilor de comunicare a citaţiilor şi facilitarea accesului la informaţii
legate de procedurile judiciare
6. Dezvoltarea sistemului informatic pentru gestionarea procedurilor aferente
cetăţeniei române în formă electronică
7. Dezvoltarea sistemului informatic pentru gestionarea în formă electronică
a procedurilor aferente înfiinţării persoanelor juridice fără scop patrimonial
8. Sistem informatic integrat de acces electronic la justiţie (SIIAEJ)
În afara aspectelor punctate de Fundaţia Soroş, mai jos enumerăm doar câteva soluţii la secrete „bine ascunse” de autorităţi şi politicieni, care permit căpuşarea banului public:
1. Publicarea pe SEAP a tuturor participanţilor la licitaţii publice, nu doar câştigătorul, pentru a putea depista cazurile în care firmele participă la licitaţii prin rotaţie, sau a firmelor „de paie”, folosite să dea impresia de concurenţă, când în realitate pentru contract candidează „o singură firmă”.
2. Crearea unei baze de date publice cu toate dosarele soluţionate de ANRP, cu beneficiarii reali, cu numărul de acţiuni la Fondul Proprietatea, sumele de bani sau imobilele primite de beneficiarii restituirilor, cu numele acestora, dar şi publicarea numelor celor care au cumpărat „drepturilor cesionate” de beneficiarii de facto ai restituirilor.
3. Realizarea unei baze de date cu toţi chiriaşii RAAPPS în care în dreptul fiecărui chiriaş să apară în timp real suma reală plătită în luna respectivă pentru chirie, precum şi intenţia RAAPPS sau a chiriaşului de a renegocia contractul, precum şi forma de contract asupra căreia au convenit, înainte de semnare, pentru a putea fi contestată în caz de ilegalitate.
4. Dezvoltarea unei baze de date cu monumente istorice din toate oraşele, care să fie conexată unei baze de date „în timp real” cu autorizaţiile de construcţie emise de autorităţi la nivel naţional, care să „tragă alarma” (să înroşească câmpul cu adresa respectivului imobil) de fiecare dată când la adresa la care fiinţează un imobil istoric, se pregătesc lucrări de construcţii. În acest fel, ONG-urile interesate se pot sesiza din oficiu şi să verifice dacă e o lucrare care reprezintă „un atac la patrimoniu” sau e una benignă, ori chiar benefică.
Călin Rangu, de la Institutul Bancar Român consideră că majoritatea proiectelor de transparentizare iniţiate de guvernanţi au sfârşit prost, din cauză că după lansare, bazele lor de date nu au mai fost aduse la zi. Ovidiu Voicu, Directorul Departamentului de Politici Publice la Fundaţia Soroş, a explicat de ce e utilă transparentizarea actului de guvernare: „aducerea la lumină a cât mai multor date din activitatea administraţiei publice face mai uşor de depistat acele insule de informaţie ascunsă. Atunci presiunea asupra politicianului va fi mult mai mare”. Todi Pruteanu, PR&Corporate Affairs Lead la Microsoft, consideră că pe măsură ce funcţionarii publici vor avea curajul să-şi asume publicarea cât mai multor date pe care au motive să le ascundă de ochiul public „cei cu interese ascunse o să facă un pas în spate”. Mai mult, reprezentantul Microsoft atenţionează că pe Neelie Kroes, Comisarul European pentru implementarea Agendei Digitale, a subliniat potenţialul economic generat de „datelor deschise” ca fiind de 140 miliarde de euro pe an (conform unui studiu al OECD). Asta cu condiţia ca guvernele să vrea să nu mai tăinuiască ce nu e secret.
