In noiembrie 1996, CDR se instala la guvernare, dupa ce se situase pe primul loc in alegeri, cu 30%; in ianuarie 1997, sondajele creditau formatiunea cu o intentie de vot de 53%. In 2000, PDSR obtinea 37% din voturi, dar dupa formarea guvernului, la inceputul lui 2001, se situa in sondaje la cota de 61%. In 2004, Alianta D.A. se instala la guvernare, dupa ce se situase pe locul al doilea in alegeri, cu 32%; sondajele din ianuarie 2005 indicau o intentie de vot de 62% – de unde ideea lui Traian Basescu de a provoca alegeri anticipate. Trebuie spus ca cifrele respective au fost, de fiecare data, masurate de mai multe institute de cercetare si ca au existat diferente, dar ordinul de marime a fost acelasi – o diferenta de peste 20% intre situatia de la alegeri si sondajele imediat urmatoare.
Daca in legea electorala a Romaniei din 1926 exista o "prima electorala" materializata intr-un numar de mandate ce se adaugau celor castigate la urne de catre partidul situat pe primul loc, se pare ca opinia publica din Romania a introdus o prima similara, materializata intr-un capital de incredere suplimentar acordat guvernului nou-instalat. De altfel, in perioada guvernarii CDR, la fiecare schimbare a prim-ministrului, atat guvernul Radu Vasile, cat si cel condus de catre Mugur Isarescu au inregistrat in sondajele vremii o crestere a increderii populare.
Fenomenul poate fi asimilat celui cunoscut in sociologie drept "bandwagon" – oamenilor le place sa fie de partea invingatorilor. Cel mai probabil, explicatia trebuie cautata in speranta pe care cei mai putin implicati politic si-o pun intr-o viata mai buna pe care noii guvernanti le-ar putea-o aduce.
Anul acesta, situatia a fost ceva mai complicata, pentru ca la urne nu este evident cine a castigat: PSD±PC au obtinut 33% din voturi, dar PDL a obtinut, cu 32% din voturi, cele mai multe mandate. Primele sondaje publicate arata ca, dupa instalarea guvernului de coalitie, PDL a crescut in intentia de vot la 37% (conform CCSB), 38% (BCS) sau 43% (INSOMAR). In acelasi timp, scorurile cu care este creditat PSD sunt, in medie, apropiate de cele obtinute la urne: 30% (BCS), 32% (INSOMAR) si 34% (CCSB). O prima concluzie este ca "prima de invingator" si-a adjudecat-o exclusiv PDL, perceptia ca acest partid este invingatorul provenind, mai ales, din faptul ca acesta detine de fapt, prin prim-ministrul Boc, conducerea Guvernului. Intr-un fel, pare sa se repete istoria primilor doi ani ai guvernarii D.A., in care PD, aflat initial pe locul secund, castiga constant puncte in defavoarea aliatului sau de atunci PNL.
Pe de alta parte, chiar cel mai optimist dintre sondaje (INSOMAR) evalueaza prima de instalare la un ordin de marime mult inferior celui cu care ne obisnuiseram in urma precedentelor schimbari de guvern. Intre noi fie vorba, ar fi fost culmea ca tocmai guvernul care a taiat toate primele bugetarilor sa beneficieze de asa ceva.
Motivele pentru care actualul Guvern beneficiaza de un bonus de incredere inferior celor inregistrat in precedentele situatii similare pot fi puse pe seama insatisfactiei propriilor alegatori fata de neasteptata alianta de guvernare. Conform sondajului INSOMAR, numai 43% din respondenti considera coalitia formata ca fiind cea mai buna solutie de guvernare. Conform aceluiasi sondaj, electoratul celor doua partide insumeaza 75%. Asta inseamna ca o treime din propriii simpatizanti a fost frustrata de alianta formata.
Pe de alta parte, absolut toate mesajele majore transmise pana in prezent electoratului de catre noul Guvern au fost negative: renuntarea la promisiunile din campanie, reducerea numarului de angajati din sectorul bugetar, marirea contributiei la fondul de pensii, interzicerea cumulului pensie-salariu, plafonarea indemnizatiei de crestere a copilului etc. Toate aceste masuri sunt justificate (nu intotdeauna suficient de abil), numai ca, din punctul de vedere al starii de spirit a populatiei, ele raman, in continut, negative. Cu toate acestea, au fost in ultimele doua luni si cateva vesti bune (de exemplu, subventia de 90% a medicamentelor pentru pensionarii cu pensii mici, introducerea pensiei minime). Numai ca de acestea beneficiaza categorii de populatie numeric restranse si putin vocale.
Pericolul acumularii de tensiuni care sa devina socialmente explozive poate fi indepartat prin oferirea unor minime, dar palpabile compensatii unei populatii din ce in ce mai frustrate de efectele unei crize care – ne spun specialistii – deocamdata nu se manifesta decat ca amenintare.
