Vrem, nu vrem, guvernul mondial s-a reunit astazi la Londra pentru prima lui sedinta de consiliu concreta. Coalitia s-a putut constitui, zice-se, fiindca anul trecut i s-a fortat mana fostului presedinte Bush, oferindu-i-se un fel de iesire onorabila din scena daca accepta sa gazduiasca la Washington aceasta formula inaugurala. Dar adevaratul sau liant este spaima de o catastrofa economica si mai severa, generalizata. De la G7, ajuns G8, grupul s-a largit considerabil, legitimat prin faptul ca detine 85% din bogatia lumii si reprezinta cam aceeasi proportie de populatie. Cum alegeri mondiale nu exista, deocamdata, decat in romanele utopice sau in documentele prafuite ale miscarii falansteriste de odinioara, iata-ne cu acest guvern bizar, de facto. El va functiona mai mult pe principiul bunelor intentii. si va fi un loc al permanentelor negocieri.
E drept, nu va putea niciodata sa-si aleaga un adevarat sef executiv si probabil ca nu va beneficia, multa vreme, de un corp legislativ eficient care sa fie acceptat de restul lumii. Dar faptul ca s-a constituit reprezinta deja un lucru extraordinar. Chiar daca se incepe cu mari ezitari. Chiar daca forta lui coercitiva, in cazul in care se vor decide lucruri importante pentru economia intregii planete, va depinde de nenumarate conjuncturi.
De vreo doua saptamani ne parvin din principalele capitale stiri contradictorii, cand pesimiste, cand mai incurajatoare. Se spune ca sumele deja deblocate de principalele guverne vor permite o crestere a productiei mondiale cu 2%. si ni se transmite, de asemenea, ca 20 de milioane de noi locuri de munca se vor infiinta pana spre sfarsitul anului 2010, conform unui document redactat in 24 de puncte. E aproape prea frumos! Vom afla abia la sfarsitul acestei zile, daca nu mult mai tarziu, in ce masura negocierile de ultima ora au golit sau nu de continut initiativele cele mai indraznete.
Caci interesele nationale sau zonale au cantarit greu in tot acest timp care a precedat faimosul G20. Administratia Obama voia ca si ceilalti parteneri de club sa se transforme intr-un fel de bancheri ai crizei, ca in SUA, injectand fonduri in banci, trusturi, sectoare productive. Pe europeni ii preocupa, dimpotriva, mai mult un set de masuri care sa reglementeze si sa puna sub un control strict activitatea institutiilor financiare. Britanicii, in ceea ce-i priveste, nu voiau sa se schimbe mai nimic in practicile financiare, preocupati doar sa-i redea celebrului City stralucirea de odinioara pe care si-o castigase in "industria" financiara. Rusii, chinezii si altii voiau detronarea dolarului american si instituirea unei monede mondiale de referinta. Se vorbea de masuri impotriva unor paradisuri fiscale, dar deja statele europene care ar fi cazut sub incidenta acestui ostracism erau exceptate.
Iar impotriva altor banci-fantoma din state-fantoma tot nu se schita vreo masura concreta, alta decat o vaga amenintare. Tot asa, nimic nou despre obligatia bancilor de a pastra rezerve clar cuantificate in capital. si nimic nou despre speculatiile care au cauzat actuala criza financiara. Ce va rezulta din toate aceste ezitari? Greu de spus. E de inteles ca nu se poate impune peste noapte o modificare din temelii a practicilor economice actuale. Dar daca reformarea lor va fi doar superficiala, intrunirea de la Londra se va termina cu un regretabil esec.
Principala problema e totusi simpla: cine verifica noile norme contabile, daca vor fi adoptate noi norme? si cine ii verifica pe verificatori? S-a ajuns la o abstractizare inacceptabila a valorilor, la aberanta inversare a prioritatilor. Uneori ai sentimentul ca intreaga lume a finantelor de pe Terra sta in echilibru instabil, ca un elefant intr-un picior. Se spune ca, actualmente, companiile de asigurari dau garantii pe hartie ca isi pot despagubi clientii – cu asigurarile de viata sau de daune – in valoare totala de 25 trilioane de dolari.
Dar aceasta planeta a asigurarilor nu detine in seifurile din reteaua mondiala decat cel mult un trilion si jumatate de dolari cash. Orice catastrofa naturala de proportii ar antrena si falimentul intregului sistem. Ar trebui ca Guvernul 20 sa poata injecta nu numai bani, dar si mai multa onestitate in acest sistem, a carui parte fictiva e mult mai mare si mai grea decat cea vizibila. Ca un ghetar in deriva.
