Romania este o tara a gunoaielor. Turistii straini, din ce in ce mai putini, care se mai incumeta sa ne viziteze, se inspaimanta de murdaria care-i asediaza la aproape fiecare colt de strada. Pentru a nu-i pierde si pe acesti din urma temerari, ar trebui sa le stabilim trasee asanate dinainte, sa vedem deci in fiecare strain care calca pe plaiurile noastre stramosesti un fel de Ceausescu ale carui vizite de lucru in vremea de trista amintire erau perfect igienizate, masurate cu sublerul. Ceausescu, se stie, facea false bai de multime. Baile lui Basescu sunt reale, dar izul de popularitate nu e atat de convingator incat sa ne faca sa credem ca intre Cel Ales si mase ar exista vreo legatura nepieritoare. Totul, cu alte cuvinte, e un fel de caraghioslac estival.
Ceea ce ne intereseaza insa e faptul ca gunoiul iese la suprafata. Acum dosarele mustesc si vor sa erupa. Cate or fi, nimeni nu le tine socoteala! S-ar putea la o adica sa si cream dosare „la minut” pentru a rezolva o situatie sau alta. Intram asadar in UE cu toata tara ravasita de fosti si actuali colaboratori ai Securitatii, scosi pe plaja si perpeliti.
M-a mirat faptul ca din cei sase ai primului lot sacrificat trei erau politicieni de origine maghiara. Adica din toata gramada de informatori neaosi i-am ales taman pe aceia care nu s-au hranit de la ugerul lui Traian si Decebal? Cam dubios, dar passons…
Cum foarte bine s-a spus, politica exacerbata din aceste zile ale dosarelor nu are nimic moral, ispasitor sau purificator, oglindeste doar o lupta sinistra pentru putere in care cei tineri pe care soarta i-a facut sa se nasca mult mai tarziu vor sa-i termine pe cei batrani care au trait in comunism si care, constransi sau nu, au colaborat cu Odioasa Institutie.
In general, am mult mai multa stima pentru cei care au cunoscut direct pe pielea lor comunismul decat pentru pustanii impertinenti de acum, care stiu de comunism dupa ce li se preda la Scoala de Inalte Studii Politice sau cum s-o chema. Ei cred ca sunt curati fata de noi, cei in varsta si murdari. Ei ne arunca in ochi valorile democratiei, considerandu-ne infestati iremediabil de dictatura. Dar tot ei habar n-au ce a insemnat ca in 50 de ani sa supravietuiesti decent, sa nici nu ai curajul sa te duci cu arma in munti, dar nici sa nu ajungi un vierme ingrasat de lozinci.
Situatia din aceste momente exprima exact pasii de dans pe care presedintele Basescu cu sotia ii executa pe podeaua unei terase din Mamaia. Formal ne distram, deconspiram, varam mainile pana la cot in argila dosarelor, in realitate tara e terminata fiindca romanul nu mai are fibra morala, nu mai tresare in fata nedreptatii, doreste in continuare raul vecinului, fura cat poate si scuipa in urma cand fuge ca un las de la locul infractiunii.
In urma cu 16 ani, cand a fost odata ca niciodata o Proclamatie de la Timisoara, cand era un PNTcd in care niste batrani cruciati, dar vlaguiti incercau totusi sa faca ceva pentru tara asta, ne-am permis cu mic, cu mare sa-i caricaturizam, sa-i batjocorim, sa-i numim – culmea tembelismului – ciocoi! Acum Proclamatia e evocata doar in filme, iar PNTcd a fost distrus pana la ultima molecula a fiintei sale ideologice. In schimb, motanul Felix miauna strasnic si ne face pe toti mieunatori fiindca intr-o societate a balamucului generalizat nimeni nu are voie sa spuna ca e sanatos. Si atunci de ce sa nu aiba tinerii intr-un asemenea motan pe care ar trebui sa-l cheme nu Felix, ci Behemoth un model ilustru de viata, de cariera, de imbogatire?
Gunoiul la suprafata! Intram in UE tinandu-ne de nas, ceea ce le dorim si europenilor sa faca, aceasta cat mai curand.
