Grădiniţa „Poieniţa” din Cluj-Napoca găzduieşte unul dintre cele mai interesante experimente didactice din România. Este vorba de un sistem de educare care este folosit deja de multe unităţi de învăţământ preşcolar din Franţa şi din Marea Britanie, dar şi de alte ţări occidentale. Concret, este vorba de aşa-numitele grupe neomogene, în care sunt incluşi copii de vârste diferite. „Sistemul presupune că cei mici, copiii de până la 4 ani, învaţă de la colegii lor, de grupă mijlocie, mare ori pregătitoare. La vârsta de grupa mică, micuţii învaţă mai ales prin imitare, iar copiilor le este mult mai uşor să îi imite pe cei de vârste apropiate. Desigur, este mai greu pentru mine, pentru că trebuie să lucrez diferenţiat pe categorii de vârstă. Însă copiii învaţă mai rapid şi cu rezultate foarte bune. Apoi, este mult mai simplu atunci când ei ajung la şcoală şi se integrează fără probleme în clasele obişnuite”, spune educatoarea Nicoleta Ona.
Experimentul a început acum cinci ani, după ce grădiniţa „Poieniţa” a fost inclusă într-un proiect Comenius, al Uniunii Europene. Ideea experimentului didactic le-a venit educatorilor clujeni după o vizită într-o grădiniţă din Anglia. Şi acolo copiii învaţă în grupe neomogene. La „Poieniţa”, în grupa Nicoletei Ona, copiii formează o grupă neomogenă atât din punctul de vedere al vârstei, cât şi al mediilor din care provin copiii. De exemplu, în grupă se află copii de la orfelinatul care funcţionează în casa de tip familial a călugăriţelor greco-catolice din Congregaţia Surorilor Maicii Domnului. Metodele didactice folosite în acest experiment în determină pe copiii care provin din familii obişnuite să îi accepte fără probleme pe copiii instituţionalizaţi, iar pe aceştia din urmă să se integreze fără probleme în grupa în care învaţă.
Grupa, ca o familie
Experimentul didactic de la Cluj are mai multe aspecte. Dacă cei mici învaţă mai uşor de la copiii mai mari prin imitaţie, există aspecte legate de dezvoltarea copiilor care au vârstele potrivite pentru grupa mare şi pentru grupa pregătitoare. Astfel, în relaţia cu cei mici, aceşti copii dezvoltă o atitudine de tip „frate mai mare”, adică îşi asumă responsabilităţi suplimentare faţă de copiii mici. Acest lucru influenţează pozitiv dezvoltarea intelectuală a tuturor copiilor din grupa neomogenă.
