Într-un proces care a pus față în față Google și un om de afaceri spaniol, Mario Costeja Gonzalez, Curtea de Justiție de la Luxemburg a decis să aprobe cererea celui din urmă ca linkurile către articole vechi privind dificultățile financiare pe care le-a avut la sfârșitul anilor '90 să fie șterse din paginile cu rezultate ale motorului de căutare amintit.
Potrivit BBC, legislativul european are, de asemenea, în curs de elaborare un set de prevederi care să protejeze spațiul privat și datele personale ale cetățenilor în mediul online. Aceste propuneri de legi nu urmăresc eliminarea de pe Internet a articolelor inițiale, ci doar să facă mult mai dificilă găsirea acestora.
Viviane Reding, comisar european pentru justiție, spune, citată de BBC, că „dreptul de a fi uitat” nu poate fi echivalat cu dreptul de ștergere totală a istoriei personale. Astfel, eliminarea din paginile de rezultate ale motoarelor de căutare a referințelor către articole vechi ar da șansa oamenilor de a fi priviți de comunitate prin prisma trecutului recent și a ceea ce sunt ei în prezent, dându-le, practic, dreptul la o nouă șansă. Pare un principiu just și sănătos pentru societate, dar au apărut, evident, și întrebări legate de efectele pe care această abordare le-ar avea asupra Internetului, în particular, și a drepturilor omului, în general.
Astfel, The Telegraph se întreabă dacă persoanele publice au și ele posibilitatea de-și "aranja" imaginea? Dacă nu, cine stabilește care sunt aceste persoane? Sunt incluși în categoria celor care nu își pot șterge urmele din paginile motoarelor de căutare și politicienii? Autorul articolului se teme nu doar de efectele pe care abordarea UE le-ar avea asupra societății, prin împiedicarea transmiterii libere a informației, ci și asupra libertății de expresie a fiecăruia dintre noi.
Pentru Google, situația se poate transforma într-un coșmar, arată BBC, dacă, în urma deciziei Curții de la Luxemburg, vor apărea multe alte solicitări de ștergere a unor referințe și linkuri din paginile cu rezultate ale căutărilor. Dincolo de faptul că măsura diminuează eficiența motorului de căutare, o implementare a unui mecanism de triere automată a cererilor s-ar putea dovedi dificilă și costisitoare. Putem avea o imagine despre amploarea pe care ar putea-o avea fenomenul de cenzurare a rezultatelor motoarelor de căutare, dacă luăm în calcul că doar în Spania există 200 de procese similare cazului Gonzalez (Phys.org), asta în condițiile în care nu exista încă o decizie favorabilă din partea unei curți superioare, la nivel european, celor care reclamă Google. În acest moment, solicitările privind ștergerea datelor personale din motoarele de căutare se adresează autorităților naționale care supraveghează firmele autorizate să prelucreze informații cu caracter personal, iar aceste instituții fac demersurile ulterioare către companii sau instanțe de judecată.
Jurisdicția Uniunii Europene asupra activităților pe care o companie le desfășoară în străinătate este o altă problemă ridicată de Google. Pentru Uniunea Europeană, răspunsul este limpede: Google trebuie să se supună deciziilor instanțelor comunitare.
Imagine: www.stockmonkeys.com
