180 de sateliți de mici dimensiuni vor fi plasați pe orbită, în efortul făcut de Google de a oferi acces la Internet și celor din zonele defavorizate ale lumii, care sunt, în prezent, rupți de lumea digitală. Informația a fost lansată de Wall Street Journal.
Trimiterea pe orbită a aproape 200 de sateliți este o continuare a proiectului Loon, o inițiativă a Google de răspândire a accesului la Internet cu ajutorul baloanelor care zboară la mare înălțime. Jurnaliștii de la WSJ cred că baloanele ar putea fi înlocuite sau ajutate de drone alimentate cu energie solară, având în vedere că gigantul american a cumpărat recent Titan Aerospace, o companie care produce astfel de aparate.
Costurile proiectului sunt estimate undeva între unul și trei miliarde de dolari, iar unii comentatori, precum cei de la Gigaom, se întrebă cum vor fi recuperați acești bani. Va fi un gest filantropic costisitor făcut de Google din mărinimie sau vor exista surse de câștig secundare, care sunt mai puțin evidente acum?
De ce investește Google în tehnologie de comunicații?
Dacă ipoteză altruistă nu ne satisface, ne putem gândi la câteva motive pentru care Google și-ar dori să câștige cursa în doi cu Facebook pentru introducerea Internetului în ultimele zone neacoperite din lume.
Răspândirea accesului la Internet a dus la schimbarea industriei de publicitate, veniturile împărțindu-se între Google și publicațiile locale, primul având adesea partea leului. Astfel, orice om care citește știri, ascultă muzică sau face cumpărături pe Internet încarcă buzunarele Google. Numai că în acest caz vorbim de țări fie foarte sărace, fie slab populate, care nu justifică, cel puțin acum, cheltuirea unor sume ca cele menționate anterior.
O altă explicație ar fi dorința marilor companii de a se inova permanent, de teama uzurii morale, care face că "speranța de viață" a afacerilor online să fie mai scurtă decât cea a firmelor tradiționale. Ideea a fost pomenită și atunci când s-a anunțat achiziția Beats de către Apple sau când Facebook a cumpărat WhatsApp.
Google arată prin proiectele secundare, ale căror obiect este foarte diferit de activitatea sa principală, cea de căutare, că rămâne o companie tânără, care vine mereu cu ceva nou. Mai mult, Google își păstrează imaginea de firmă care îi ajută pe oameni, îmbunătățindu-le viața. Cât timp lucrurile acestea se întâmplă, oamenii vor fi dispuși să uite de efectele pe care Google le are asupra publicațiilor online.
A treia ipoteză este legată de controlul informațiilor. Google este unul dintre "stăpânii" datelor personale, este pregătit pentru următoarea epocă tehnologică, care pare a fi Internetul obiectelor, dar puterea sa depinde de o infrastructură pe care nu o controlează.
Ne putem gândi, cu acea parte a creierului mai predispusă la cancan, că gigantul IT american testează, prin acest proiect, tehnologii și strategii de dezvoltare care ar putea fi ulterior folosite în țările bogate ale lumii, acolo unde furnizorii de Internet sau „cabliștii”, cum li se mai spune, au o putere colosală, mai ales după ce au existat decizii judecătorești care le permit să încalce principiul neutralității Internetului, favorizând unele site-uri în detrimentul altora.
Aceste două lumi, cea a giganților de tip Google, Facebook sau Microsoft și cea a firmele care administrează și controlează infrastructura Internetului par paralele, dar această stare de fapt s-ar putea schimba, coliziuni intre imperiile care domină Internetul fiind din ce in ce mai posibile.
