Chiar daca nu toti am colaborat cu Securitatea, asa cum a spus de curand Dan Voiculescu, in mod sigur fiecare dintre noi avem o doza mai mare sau mai mica de nesimtire. Poate presedintele asa-zisului Partidul Conservator a vrut sa spuna ca de fapt toti am colaborat in aceasta tara si colaboram cu… Nesimtirea.
Radu Paraschivescu s-a gandit sa scrie o carte foarte utila si care dintr-un fel de masochism national ar trebui sa fie best-seller. Car-tea chiar asa se intituleaza, Ghidul nesimtitului, a aparut la Huma-nitas si a fost unul din succesele targului. Mai trebuie spus ca acest inedit volum apare in colectia „Rasul lumii”, coordonata de autor, unde au aparut in general autori anglo-saxoni, dar, daca nu ma insel, a fost prezent si Andrei Plesu printr-o selectie din textele sale cele mai savuroase. Tot Andrei Plesu prefateaza volumul, prefata din care extragem: „Acut fara isterie, exact fara abuz entomolog, Radu Paraschivescu a scris o carte trista, plina de umor. Razi, regasesti la tot pasul situatii de viata si tipuri umane cunoscute, dar de la o vreme peisajul devine sumbru. E vorba de infernul cotidian, dar si de o uratenie de viitor”. Sunt cuvinte admirabile si in acelasi timp perfect aplicate cartii. Radu Paraschivescu a avut taria sa supuna analizei sale un material de o rara hidosenie, chiar daca ni se poate parea simpatic, pe care-l trateaza insa calm, intr-un registru ironic, sarcastic, fara sa se inflameze, fara sa puna la inima, fara sa se lanseze in diatribe impotriva mizeriei autohtone. Daca ar fi cedat ispitei de a fi patetic, probabil ca o buna parte din carte ar fi fost ratata. Fiind insa calm, ingerand toxinele si distilandu-le pentru a realiza in primul rand o proza de buna calitate, autorul nu face totusi altceva decat sa ne puna in fata o oglinda in care, daca am avea putina decenta, ne-am potrivi si ne-am recunoaste. Dar, tot vorba lui Andrei Plesu, nesimtitii nu prea citesc. Probabil ei fac parte din acei 55 la suta din populatie care nu pun mana pe nici o carte, asa cum a reiesit dintr-un recent sondaj. Dar, cum am spus, toti avem in noi nitica nesimtire, marlanie, neamprost, toti care traim in mari aglomeratii urbane ne contaminam de un asa-zis duh al nesimtirii care face ravagii. Radu Paraschivescu este un bun observator al moravurilor si un excelent portretist. Scrisul lui e suplu si precis. Ai impresia ca scriind se amuza si-si face bine, dar dupa ce se ridica de la masa de lucru, iese din casa, se plimba prin cartierul Balta Alba unde locuieste si este invadat de o scarba nimicitoare.
Cele mai bune pagini mi s-au parut acelea dedicate – daca putem folosi acest termen – maieului cu gaurele. Dar sa-l lasam pe autor sa vorbeasca: „Nesimtitul se simte intotdeauna stimulat de stupoarea celorlalti. In cazul acesta debarasarea de camasa face posibil accesul direct al privitorului la un articol de imbracaminte cu profunde reverberatii in mentalul masculin al romanului. Este vorba de maieul cu gaurele, o delicatesa de garderoba ce imbraca rotunjimi ventrale intr-o teaca perforata prin care iese ba un cos nestors, ba un fir de par rebel, ba un neg discret ca o stafida si inchis la culoare ca o cacareaza.” Vedem asadar ca nesimtitul are mai multe ipostaze, este nesimtitul calator in tren, in masina, nesimtitul de la bloc care face murdarie si scandal (comparatia cu Panzerele mi s-a parut cam facila), apoi este VIP-ul nesimtit, cel care participa la receptii, care nu-si inchide celularul, care si-l pune pe masa la reastaurant sau mai ales acela care se scobeste in ureche si-si scoate ceara cu unghia, pe care o contempla indelung. O carte tandra si biciuitoare.
Sa mai amintim ca la inceputul cartii putem citi un poem al incon-fundabilului Serban Foarta. Radu Paraschivescu este autorul volumului de povestiri Bazar bizar, dar si al culegerii de articole filosofico-sportive Fanionul rosu. A tradus peste 50 de titluri din literatura anglo-americana, fiind devotat celor pe care-i citeste si avand din pacate putin ragaz pentru a scrie asa cum demonstreaza in aceasta carte.
