Retrezirea balaurului este un lucru îngrozitor, dar asta face în acest moment Dan Diaconescu şi spre asta ne duc toţi cei care, supra sau subteran, i-au acordat sprijinul.
După ce televiziunile româneşti s-au lăsat singure infectate de bacilul otevizării, ajungând acum să facă lucruri la care până şi „Oglinda” lui DD a renunţat între timp, a venit rândul politicii să amenajeze perimetre generoase pentru depozitarea deşeurilor lăsate în urmă de Dan Diaconescu şi echipa sa.
Indiferent ce credem despre călătoria nestingherită a fenomentului OTV prin actualitate şi despre prospeţimea pestilenţială cu care acesta se reinventează în mod regulat, nimic nu trebuie să ne mire.
Într-o Românie în care sărăcia, lipsa, pentru atât de mulţi, a unui orizont şi goliciunea sufletească încă joacă la ruletă sute de mii de destine, într-o ţară în care spaţiul public, în special cel politic, este dominat de amara tentaţie a răzbunării şi dulcele grai al imprecaţiei, otevizarea nu are cum să întâlnească bariere naturale.
Şi când se întâmplă asta, întinderea şi costurile calamităţii care se profilează, iar, mai ales, complexitatea unei intervenţii de urgenţă devin greu de planificat şi definit.
Dar pentru a face trecerea de la spaţiul media la spaţiul politic, otevizarea a trecut prin mai multe mutaţii.
Nu în spirit, care a rămas acelaşi, ci mai curând în zona tentaculelor cu care trebuie, de acum, să prindă un tip nou de pradă.
Apoi, şi momelile au fost adaptate, şi gradul de cinism a fost dublat, şi sfera încălcării legii a trebuit niţel lărgită.
De pildă, când politicianul Dan Diaconescu rosteşte „poporul” comite, e drept, o generalizare lipsită de perdea, dar suficient de hipnotică pentru a sfredeli cu succes în măruntaiele orgoliilor celor care se simt, într-o formă sau alta, marginalizaţi – că o fi din cauza sărăciei, a unei precarităţi intelectuale, a lipsei unor repere morale clare, a unor alegeri personale făcute în viaţă…; nici nu contează din cauza a ce.
Contează că Dan Diaconescu şi ţuţării care-i diseminează eficient mesajele şi care visează deja la funcţii supreme în stat şi-au cartografiat electoratul şi au aflat deja de câte tipuri de momeală şi de câte feluri de lasouri au nevoie pentru a-l prinde şi a-l băga în cuşcă.
Cea mai stridentă partidă a şi început deja.
Pentru „vânătoarea poporului”, Dan Diaconescu a purces întâi la ridicarea şpăgii electorale la cote greu de imaginat, încât pălesc toate – găleţile, puii, uleiul, intrările gratuite la concerte de manele, micii, berea la pahar de plastic, ajutoarele sociale şi alte instrumente tradiţionale din rastelul democraţiei româneşti.
Milostivul DD dă case la oameni. Iar oamenii, evident, vor case de la „domnu’ Dan”. Că există pericolul ca, în final, substantivele „case”/”garsoniere” să-şi afle o reprezentare dramatică în realitate – aşa cum s-a întâmplat şi cu ţeapa de acum câţiva ani cu apartamentele OTV de lângă groapa de gunoi a Capitalei – pentru mulţi acest detaliu nici nu mai contează.
DD ştie un lucru şi, tocmai de aceea, profită fără jenă: unii oameni nu au habar de precedenta ţeapă, unii oameni au avut habar, dar au uitat, unii oameni sunt atât de apăsaţi de nevoie încât nu vor să ştie nimic şi consideră că asta-i unica lor şansă, unii oameni pur şi simplu cred în Diaconescu ca în Dumnezeu, iar unii oameni merg la ghici, pe principiul că tot românu-i strângător. Şi or mai fi şi alţi oameni…
„Vânătorul poporului” i-a luat pe toţi în cătare şi, în ciuda mierii care pe care o scurge din tonul şi cuvintele discursului său, nu va avea nici un pic milă.
Am spus mai sus că Dan Diaconescu şi ţuţării săi au cartografiat „poporul”.
Că au făcut-o bine se vede asta inclusiv din modul în care a fost împachetată promisiunea cu casele date poporului: REPARTIŢIA.
Termenul e folosit propagandistic pentru a descrie această adevărată operaţiune de mituire a electoratului şi este voit utilizat tocmai pentru a legitima demersul din nostalgia multora dintre români după vremurile „Epocii de Aur”, când fiecare tovarăş membru de partid primea de la orânduire un coteţ numit, pompos, apartament.
Coteţ popular din anii ceauşismului care, cu una, două, trei sau patru camere, încă se vinde cu zeci de mii de euro.
Ca şi predecesorul său comunist în materie de minţit poporul cu televizorul, DD îşi satisface zilele astea un fetiş strategic: să vâre poporul, prin REPARTIŢIE, în GHETOU pentru a-l struni mai bine la alegeri, pentru a-l putea număra mai uşor, a-l îndobitoci suficient încât să îi paralizeze definitiv toţi centri gândirii critice.
Prin show-ul odios în care cuplează „casă” cu „repartiţie”, DD transmite poporului (său) nu doar o promisiune, ci o garanţie.
E garanţia că poporul va fi din ocrotit, că tătucul a reînviat, e garanţia că, dacă Dan Diaconescu va fi votat, va readuce în timpul prezent stabilitatea, pomana, nemunca. Sunt lucruri pe care, să fim oneşti, foarte mulţi români şi le doresc.
Dovadă stau inclusiv sondajele care arată procentul cetăţenilor cărora le e dor de Nicolae Ceauşeascu şi de „opera” sa socială. Retrezirea balaurului este un lucru îngrozitor, dar asta face în acest moment Diaconescu şi spre asta ne duc toţi cei care, supra sau subteran, i-au acordat tot sprijinul.
Demonstrând că populismul nu are limite, că miturile şi prostia omenească sunt aur pentru orice tarficant de valori şi de destine, Dan Diaconescu a reuşit să devină „brand” într-o Românie tot mai scindată. A reuşit, în plus, să strângă o avere colosală beneficiind de nimic altceva decât de ruinarea morală şi de sărăcirea efectivă a „poporului”.
Pentru binele nostru, starea „poporului” ar trebui rapid analizată de orice responsabil cu Starea naţiunii.
