Gheorghe Piperea are 42 de ani, este doctor în drept la Sorbona (Paris), şi e unul dintre puţinii candidaţi independenţi care au în spate o activitate civică serioasă. A devenit cunoscut după ce a câştigat procese importante împotriva celor mai influente bănci din România, dovedind că o serie de clauze din contractele de credite sunt ilegale.
Dincolo de propunerile privind sprijinirea celor care au credite, Gheorghe Piperea crede că Traian Băsescu ar fi trebuit demis, dar că tactica USL de astă-vară a fost greşită şi că o a treia suspendare a preşedintelui ar fi o idee „grotescă, absurdă şi ineficientă” pentru că „după alegeri, Traian Băsescu nu mai este o miză”. Pe de altă parte avocatul Piperea crede că secretarul general al PSD, Liviu Dragnea ar trebui să facă „o mie de paşi înapoi” şi argumentează că Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) este o instituţie care trebuie desfiinţată, fiindcă nu este constituţională.
V-aţi hotărât să candidaţi ca independent, dar discursul dvs. se suprapune în mare măsură peste mesajul USL. De ce-ar crede cineva că sunteţi într-adevăr independent?
G.P.: Sunt multe lucruri care ne despart: eu cer de doi ani de zile o lege a insolvenţei particularilor, iar guvernul USL refuză; eu cer ca Ordonanţa de Urgenţă 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori să revină la forma anterioară, iar guvernul USL spune „nu”, pentru că aşa-i cere FMI; eu declar că exploatarea gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice este greşită şi interzisă în unele state UE, în vreme ce guvernul actual ne minte că depune un moratoriu împotriva contractelor în acest sens, când de fapt nu e aşa. Nu cred, deci, că am acelaşi ton ca USL. De exemplu, eu nu am înţeles de ce a trebuit să ne aducă la referendum, prost organizat de la cap la coadă, n-am înţeles, de asemenea, spectacolul de prost-gust de după referendum şi, în fine, eu nu pot fi de acord cu liderii USL, care din motive care îmi scapă l-au adus acolo pe Gigi Becali, care nu este doar un grobian, un saltimbanc, reprezintă şi tendinţa misogină a politicii româneşti.
În acelaşi timp, aţi susţinut poziţia USL de demitere a lui Traian Băsescu.
G.P.: Susţin şi acum această idee, dar ideea de a vorbi de a treia suspendare e grotescă, absurdă şi ineficientă, pentru că, după ce se vor fi stabilizat lucrurile după aceste alegeri, Traian Băsescu nu mai este o miză. El mai are doar doi ani de mandat şi va fi obligat să coabiteze.
Deci n-ar trebui suspendat, dacă nu-l propune pe Victor Ponta premier?
G.P.: Nici vorbă, acest lucru nu înseamnă încălcarea Constituţiei. Dar eu sunt de părere că e o fantezie să crezi că dl Băsescu îşi va asuma acest risc de a numi pe altcineva decât pe Ponta. Victor Ponta va fi premier cu tot cu problema nerezolvată a plagiatului.
Astă-vară, când aţi militat alături de USL pentru demiterea lui Traian Băsescu, v-aţi simţit solidar cu fruntaşii socialişti şi liberali care au făcut declaraţii ireverenţioase la adresa liderilor europeni?
G.P.: Nu, absolut deloc.
Dar nici nu v-aţi departajat de ei?
G.P.: N-aş spune că era important să mă departajez de ei, ci mai degrabă să spun care sunt motivele mele în susţinerea demersului de demitere a preşedintelui. Eu nu am avut aceleaşi motivaţii ca Victor Ponta şi Crin Antonescu şi a fost contraproductiv curentul anti-occidental creat astă-vară. Eu nu cred că UE este duşmanul nostru, chiar dacă am destule de criticat în ceea ce o priveşte, inclusiv ajutorările unor ţări care nu duc niciodată la un final fericit, dublate de încercările din ce în ce mai frecvente ale ţărilor mari să cheltuiască tot mai puţin din fonduri pentru finanţarea ideilor fondatoare ale UE. La rândul ei, România greşeşte atunci când acceptă orice i se pune pe masă de către UE.
E o generalizare.
G.P.: Nu este şi am să vă dau un exemplu, anul trecut pe 9 decembrie preşedintele a semnat acel Pact de Stabilitate, care presupune reducerea eforturilor de salvgardare a economiilor ce sunt în dificultate. România din fericire nu este în dificultate acum, dar în anul care urmează va intra probabil nu în recesiune, ci în încetare de plăţi şi mă întreb, dacă în aceste condiţii se vor fi redus fondurile de ajutorare, se va mai găsi ceva pe fundul acestui sac, la care să ajungem şi noi. Pactul de Stabilitate înseamnă deficit spre zero şi cheltuieli cât mai mici, credeţi că România a ştiut ce semnează?
Guvernatorul BNR a explicat pe larg de ce este în favoarea României o astfel de politică de reducere a deficitelor.
G.P.: Este în asentimentul celor spuse de Traian Băsescu recent când s-a întors de la Bruxelles: urmează să crească gradual ajutorul pentru agricultură până la 5 miliarde de euro, dar se reduc celelalte alocări.
România, potrivit statisticilor a accesat 70 la sută din fondurile pentru agricultură şi sub 10 la sută din banii alocaţi coeziunii. Negocierea pentru creşterea sumelor destinate agricultorilor pare să fie în favoarea României.
G.P.: Sunt cifre pe care le avansează o parte a baricadei, în vreme ce Ponta declară că ar fi vorba de o absorbţie de 20 la sută pe coeziune şi de sută la sută pe agricultură.
Există statisticile Comisiei Europene, din care ştim exact cum stau lucrurile.
G.P.: Da. Aveţi dreptate, oricum nivelul absorbţiei e scăzut, cu excepţia agriculturii.
Recent aţi scris un text intitulat „Scurte însemnări din Republica Procurorilor”, în care îi luaţi apărarea lui Liviu Dragnea, secretar general al PSD, acuzat de ilegalităţi la referendumul pentru demiterea preşedintelui. Îl cunoaşteţi direct pe dl Dragnea?
G.P.: Nu, absolut deloc.
V-aţi situat de partea lui, deşi există suspiciuni în ceea ce priveşte mijloacele legale folosite pentru a aduce oamenii la vot astă-vară.
G.P.: E foarte mult spus. Liviu Dragnea este unul dintre cei care ar trebui să facă foarte rapid nu un pas în spate, ci o mie de paşi în spate şi să se retragă din politică. Probabil că are o vină şi în acest ultim dosar făcut de procurori, deocamdată nu am cum să contest. Ceea ce am apărat în textul amintit au fost câteva principii: în ultima vreme ne este frică să vorbim la telefon, mie nu mi-e frică fiindcă nu am făcut nici o ilegalitate, dar am observat că în unele interceptări se folosesc unele expresii în aşa fel încât să se construiască un caz. Din experienţa mea de avocat vă pot spune că am văzut o grămadă de astfel de cazuri create exclusiv pe astfel de interceptări. Nu-mi place acest gen de a face anchetă penală.
E o tehnică folosită peste tot în lumea civilizată pentru a-i descoperi pe cei care fac ilegalităţi sau pe cei implicaţi în cazuri de terorism.
G.P.: Asta nu înseamnă că e în regulă. Nu e sănătos să te bazezi exclusiv pe interceptări.
Dacă din aceste interceptări ies la iveală marile cazuri de corupţie de ce să vorbiţi despre o „Republică a procurorilor”?
G.P.: Prefer să rămână în afara puşcăriei 10 vinovaţi decât să intre în închisoare un nevinovat.
Credeţi că vreunul dintre politicienii acuzaţi de corupţie şi trimis la închisoare este nevinovat?
G.P.: Nu pot să spun acest lucru, câtă vreme este vorba despre o hotărâre irevocabilă, dar contest stilul în care se face cercetare penală la ora actuală: de câte ori se întâmplă ceva sensibil în societate mai apare câte un dosar penal, câte o propunere de arestare a unui parlamentar. Probabil că acest domn Trăşculescu a luat mită, dar pe de altă parte nu a rezultat din flagrant că banii au ajuns în mâna lui.
E o anchetă în curs şi există multe elemente care-l incriminează.
G.P.: Dar sunteţi de acord că pe fruntea acestui domn Trăşculescu scrie vinovat, deşi nu avem un verdict de la judecători? Constituţional nu e bine.
Câtă vreme nişte bani ajung în biroul deputatului Trăşculescu, iar pe numele său este făcută o plângere, de către cel căruia i-a cerut mită, lucrurile se complică. Acest dosar de exemplu nu se bazează pe interceptări, ci pe o depoziţie a unui reclamant.
G.P.: E posibil să fie vinovat, numai că acest lucru va fi constatat de judecători abia peste 3-4 ani de zile.
Între opţiunea anticorupţie a Monicăi Macovei şi ameninţările USL de modificare a legilor de funcţionare a DNA şi ANI, ce alegeţi?
G.P.: Nici una, nici alta. După părerea mea, Monica Macovei a exagerat atunci când a vorbit despre ameninţările la adresa Curţii Constituţionale, că se aduce atingere sistemului judiciar: Curtea Constituţională nu face parte din sistemul judiciar şi a exagerat şi atunci când a spus că un referendum este o lovitură de stat.
Comisia Europeană a vorbit despre Curtea Constituţională în aceiaşi termeni în ultimul raport de ţară.
G.P.: Comisia are unele ieşiri care nu sunt conforme cu realitatea. De ani de zile în aceste rapoarte de ţară este lăudată o instituţie DNA care n-ar trebui să fie lăudată, fiindcă o pondere de 10,5 la sută de achitări din dosarele respective nu este un motiv de laudă.
În ţările occidentale, la care ne raportăm, achitările trec de 30 la sută.
G.P.: Ceea ce ştiu este că în alte ţări nu există DNA. A existat în Italia un sistem antimafia, dar s-a desfiinţat între timp şi a fost bine că s-a desfiinţat, pentru că între timp Italia a devenit campioană la condamnările CEDO pentru acea perioadă în care judecătorii antimafia erau foarte curajoşi.
E posibil să aibă câştig la CEDO unii dintre politicienii condamnaţi pentru corupţie?
G.P.: Nu ştiu, dar de exemplu în cazul Năstase e mult mai credibil că ar fi vinovat în dosarul Mătuşa Tamara decât în Trofeul Calităţii, dar când colo el a fost achitat în primul şi condamnat în al doilea.
Au greşit judecătorii?
G.P.: Eu aş zice că mai degrabă a greşit procurorul.
Păi, nu judecătorii au dat verdictul?
G.P.: Judecătorii dau verdictul pe baza conştiinţei lor. L-au achitat poate fiindcă dosarul nu a fost foarte bine făcut de DNA. Dar a fost achitat şi Şerban Mihăilescu, mai cunoscut sub denumirea de Miki Şpagă. Oricum, în alte ţări nu există un Parchet Anticorupţie paralel cu Parchetul General.
În alte ţări europene poate că demnitarii nu sunt atât de corupţi ca în România.
G.P.: Probabil că sunt cazuri mai puţine şi în orice caz se rezolvă mai repede. De exemplu, în SUA un proces poate dura maximum 6 luni de zile.
Credeţi că ar trebui desfiinţată DNA?
G.P.: Cred că da, cred că ar trebui desfiinţată DNA.
De ce?
G.P.: Este neconstituţional, în primul rând fiindcă şeful DNA este numit după aceeaşi procedură ca şi procurorul general.
Aşa e legea.
G.P.: Da, numai că DNA dublează Parchetul General. Potrivit Constituţiei, doar Ministerul Public ar trebui să coordoneze parchetele, or şeful DNA are acelaşi nivel de reprezentare ca şi Parchetul General. În mod normal, DNA ar trebui inclus în subordinea Parchetului General. E bine să luptăm împotriva corupţiei, dar doi şefi de parchet duc la scindarea procurorilor. Politica penală a României, dacă ar exista aşa ceva, de neutralizare a corupţiei, devine inutilă din cauză că există două categorii de procurori. Sunt multe alte motive care dacă sunt analizate, ar trebui să ducă la ideea desfiinţării DNA.
Ca parlamentar independent, în ipoteza în care câştigaţi alegerile în colegiul dvs., veţi propune o lege de desfiinţare a DNA?
G.P.: Nu într-o primă fază, fiindcă ştiu că e o chestiune sensibilă. La început aş vrea să mă ocup de proiecte care pot fi realizate rapid şi care pot fi de folos oamenilor. Apoi nu cred că un proiect de desfiinţare a DNA va avea succes.
Mai mulţi fruntaşi PNL au vorbit despre această idee, dar, indiferent de culoarea lor politică parlamentarii îşi doresc cel puţin neutralizarea DNA?
G.P.: Orice guvern care va spune „Hai să desfiinţăm DNA!” va renunţa foarte repede fiindcă toată presa îi va sări în cap.
Înseamnă că DNA este o instituţie eficientă?
G.P.: Nu ştiu, dar cred că cel puţin doi ani de zile nu i se va întâmpla nimic rău DNA, aşa că, în loc să mă ocup de acest lucru, voi face chestiuni mai folositoare. Aş milita, de exemplu, pentru reintroducerea curţii cu juri, iar la vârful sistemului judiciar judecătorii să fie aleşi aşa cum se întâmplă în cazul CSM, dar şi acesta e un proiect pe termen mai lung.
Aţi vrea să trecem la sistemul anglo-saxon?
G.P.: Da, mi se pare cel mai eficient şi mai etic. Dar am proiecte mai urgente, de pildă, am acest proiect al legii de insolvenţă a particularilor, care este aprobat de Senat încă din 2010, dar care este deocamdată blocat. Guvernul USL se opune acestui proiect, dând vina pe FMI, deşi în Spania tocmai a fost promovat unul similar, prin care băncile au fost oprite pentru doi ani de zile să-i arunce în stradă pe oamenii care nu-şi pot achita ratele pentru creditele prin care şi-au cumpărat casele. În Lituania, chiar FMI a insistat pentru implementarea unui astfel de proiect. Dacă nu voi reuşi să-i conving pe politicieni să facem o lege de acest fel, voi lua alături de mine societatea civilă. Aş mai vrea să mă ocup de acele clauze bancare care majorează abuziv cu peste 30 la sută dobânzile pe care oamenii le plătesc lună de lună.
Este vorba de clauzele pe care băncile le pun la credite?
G.P.: Da. În momentul de faţă e o mare panică printre bănci, fiindcă, potrivit noii legislaţii, dacă ANPC identifică o clauză abuzivă, care este certificată în instanţă, toate celelalte contracte de acelaşi tip trebuie automat modificate. În cazurile mele unde eu am câştigat pentru mai mult de 2.300 de persoane, unde comisionul de risc este ilegal, rata oamenilor se reduce cu 30 la sută pentru următorii 20 de ani. Este extraordinar. În cazurile mele, doar cei care au dat în judecată băncile au beneficiat de această măsură, toţi ceilalţi plătesc în continuare. Legea care este în vigoare din august pentru rezolvarea acestor inegalităţi ar putea fi modificată la presiunea unor bănci.
Care sunt aceste bănci?
G.P.: Nu vă pot spune, să nu fiu acuzat de reclamă negativă, dar sunt băncile cu cele mai multe procese şi sunt obligate să modifice cele, să zicem, 5 milioane de contracte şi să suporte „pierderile”.
