Pactul fiscal semnat la începutul lunii martie de 25 de şefi de stat din Uniunea Europeană (Marea Britanie şi Cehia au refuzat să adere la el), prin care semnatarii îşi asumau obligaţia de a lua măsuri pentru restabilirea echilibrului bugetar, a devenit, nici două luni mai târziu, „o ruină fumegândă”, după cum apreciază analistul economic britanic Michael Hewson, citat de cotidianul canadian The Globe and Mail.
Guvernul de la Madrid a încălcat, la numai câteva zile după semnarea tratatului, prevederile acestuia, anunţând un deficit mai mare decât cel convenit cu Comisia Europeană, iar Olanda, unul dintre cei mai aprigi susţinători ai tratatului, s-a văzut de asemenea nevoită să anunţe că nu îl poate respecta, guvernul premierului Rutte estimând că deficitul pentru 2013 va fi de 4,6%. Deoarece partidul de dreapta al lui Geert Wilders nu a acceptat tăierile bugetare necesare pentru atingerea acestei ţinte, Rutte şi-a anunţat demisia, urmând ca Olanda să aleagă în toamnă un nou guvern.
Criza dărâmă guvernele Europei
Mark Rutte este al şaselea şef de stat din cele 17 ţări ale zonei euro care a fost nevoit să îşi părăsească postul ca urmare a actualei crize. Prima victimă a acesteia a fost partidul Fianna Fail, care a câştigat toate alegerile parlamentare din Irlanda de la proclamarea independenţei în 1932 – şi care a obţinut, în 2011, numai 17% din voturi. Au urmat Grecia şi Italia, unde guvernele alese au fost „răsturnate în favoarea eurocraţilor – practic, junte civile, susţinute de Bruxelles, ale căror singur scop este să implementeze măsuri politice care nu s-ar bucura de susţinerea alegătorilor”, după cum constată cotidianul britanic eurosceptic The Telegraph. În Portugalia şi Spania, partidele aflate la conducere la începutul crizei au pierdut alegerile, iar Nicolas Sarkozy este următorul şef de stat pe care criza economică şi financiară l-ar putea face să îşi piardă postul; posibilul nou preşedinte al Franţei, Francois Hollande, a anunţat că intenţionează să renegocieze condiţiile impuse ţării sale de pactul fiscal. Mulţi spanioli şi italieni îi ţin pumnii socialistului – în speranţa că o victorie a sa le-ar permite şi guvernelor de la Madrid şi Roma să urmeze exemplul său şi să relaxeze măsurile de austeritate, după cum relatează cotidianul german Süddeutsche Zeitung.
Merkel rămâne la „Nein”
Însă este puţin probabil ca Angela Merkel să accepte propunerile lui Hollande. În cadrul unei conferinţe care a avut loc la începutul săptămânii la Berlin, cancelarul german a anunţat că nu intenţionează să renunţe la măsurile luate până acum. „Nu spunem că austeritatea rezolvă toate problemele”, a afirmat Merkel, „însă nu poţi cheltui mai mult decât încasezi. Nu îţi poţi trăi toată viaţa astfel. Toată lumea ştia acest lucru”.
Merkel este susţinută şi de şeful Băncii Centrale a Germaniei, Jens Weidmann; într-un interviu acordat cotidianului american Wall Street Journal, acesta a declarat că „criza poate fi rezolvată numai prin adoptarea unor reforme structurale care sunt într-adevăr în multe cazuri dureroase, şi prin continuarea consolidării fiscale”. Conform lui Weidmann, „dacă politicienii se gândesc că pot evita aceste două lucruri, o să încerce să o facă – din această cauză presiunea asupra lor trebuie menţinută”. Totodată, bancherul a respins cererile unor politicieni – inclusiv Francois Hollande – ca Banca Centrală Europeană să susţină creşterea economică: „în contextul actual, un mandat pentru creştere înseamnă un mandat pentru finanţarea guvernelor, ceea ce am mai avut în trecut; consecinţele au fost atât o creştere a inflaţiei cât şi răspândirea nesiguranţei în pieţele financiare”. Nici emiterea de obligaţiuni europene nu este o soluţie, susţine Weidmann: „dacă acest lucru s-ar întâmpla fără ca ţările din zona euro să renunţe la controlul asupra propriilor finanţe publice, ar fi ca şi cum le-ai da altora cartea ta de credit şi i-ai lăsa să facă cumpărături de capul lor”.
Conform unor oficiali ai Uniunii Europene citaţi de Wall Street Journal, cearta asupra austerităţii s-ar putea înteţi în următoarele săptămâni, când guvernele îşi vor supune planurile bugetare controlului Comisiei Europene. Este însă puţin probabil ca Germania să renunţe la poziţia fermă adoptată până acum; guvernul Angelei Merkel, care a reuşit să reducă deficitul bugetar al Germaniei la 1%, se află atât sub presiunea populaţiei de a nu face noi concesiuni celorlalte state din zona euro, cât şi sub cea a a propriului partid: acesta nu este pe deplin mulţumit cu propunerea ministrul de Finanţe Wolfgang Schäuble de a obţine până în 2016 un echillibru bugetar – ci şi-ar dori chiar un surplus.
