Intr-un Raport al Organizatiei Mondiale Meteorologice s-a aratat ca in 2005 gaura de ozon a masurat 27 milioane kmp, o suprafata apropiata de cea din 2003, apreciata ca fiind cea mai mare de cand se fac masuratori meteorologice in stratosfera arctica. In anul 2000, insa, cand satelitii NASA au fotografiat gaura de ozon, cercetatorii americani erau uimiti de dimensiunea acesteia (11,5 milioane de mile la patrat), o subtiere severa a stratului de ozon deasupra Antarcticii. Gaura era de o suta de ori mai mare decat tara noastra. Dar iata ca declinul stratului de ozon nu a incetat. Ce sa mai zicem ca in 1985 descoperirea „gaurii de ozon” a socat intreaga lume stiintifica si nu numai.
Pana la inceputul lunii decembrie 2006 va fi elaborat Codul Bunelor Practici in Frigotehnie. Codul face parte din strategia de mediu referitoare la eliminarea substantelor care distrug stratul de ozon. Pentru acelasi scop a fost infiintat si Secretariatul Codului Bunelor Practici in Frigotehnie, care functioneaza la Asociatia Generala a Frigotehnistilor din Romania.
Ministrul Sulfina Barbu spune ca s-au finalizat, deja, contractele pentru dezafectarea capacitatilor de productie pentru instalatiile vizate de proiect, asa cum ar fi instalatia de bromura de metil apartinand Societatii Sinteza Oradea, dezafectarea instalatiei de tetraclorura de carbon apartinand Oltchim Ramnicu Valcea sau modificarea cu minimizarea emisiilor la Chimcomplex Borzesti.
Freonii si halonii ne mananca sanatatea
Stratul de ozon este localizat la o distanta de 10-15 km de suprafata Pamantului si reprezinta 90% din ozonul atmosferic. Acesta protejeaza viata pe Pamant, deoarece absoarbe radiatiile ultraviolete B emise de soare, care sunt deosebit de periculoase pentru organismele vii. Degradarea stratutului de ozon a aparut din cauza unor gaze nocive provenite de pe Pamant si ajunse in atmosfera. Aceste substante periculoase sunt in principal hidrocarburile cu continut de clor (freoni) si brom (haloni). Distrugerea stratului de ozon este efectul unor reactii chimice produse in special iarna si primavara la altitudini mari si temperaturi foarte scazute (-80°C), iar refacerea se poate produce doar vara, cand temperatura creste. Mai mult de 300 de oameni de stiinta din 34 de tari apreciaza ca in latitudinea nordica refacerea stratutului de ozon s-ar putea reface in jurul anului 2049, iar in Antarctica prin 2065, mult mai tarziu decat se estimase prin anii 1995.
Un atom de clor distruge 100.000 de atomi de ozon
Studiile au aratat ca produsele chimice folosite de om sunt responsabile pentru rarefierea stratului de ozon. Unele dintre aceste produse s-au folosit zeci de ani si se folosesc inca la instalatiile frigiderelor, pentru aerul conditionat, fabricarea produselor cosmetice, stingerea incendiilor, in spalatoriile chimice. Bromura de metil, de exemplu, s-a utilizat intens la dezinfectia materiilor prime destinate exportului, precum si a terenurilor destinate anumitor culturi. Tarile industrializate s-au angajat ca, pana in 2030, sa elimine integral folosirea hidroclorofluoruracarbonului. Metanul, oxidul nitros si dioxidul de carbon sunt gaze de sera care exercita o influenta nefasta, inca necuantificata cu exactitate, asupra ozonului. In 1974, cercetatorii de la Universitatea din California au demonstrat actiunea distrugatoare a clorofluorocarbonatilor (CFC) asupra ozonului. CFC au fost folositi mai mult de 70 de ani. Un atom de clor poate descompune pana la 100.000 de molecule de ozon, inainte ca atomul de clor sa devina inactiv.
Ozonul joaca un rol benefic, absorbind cea mai mare parte a razelor ultraviolete, biologic nocive. Consecintele subtierii stratului de ozon sunt incidenta crescuta a melanoamelor si sporirea numarului de boli de cataracta. Pentru fiecare diminuare de unu la suta a stratului de ozon se majoreaza cazurile de cataracta cu pana la 150.000. In comunitatea oamenilor de stiinta se vorbeste de aproximativ 15 milioane de bolnavi de cataracta pana la sfarsitul acestui secol. Ecosistemele acvatice si plantele sunt supuse, de asemenea, efectelor negative ale razelor ultraviolete B.
