Alimentarea cu apă potabilă a Galaţiului este pusă în pericol de nivelul scăzut al Dunării şi de gerul care a îngheţat apele fluviului. Primele probleme în alimentarea cu apă a oraşului au apărut luni, când conducerea regiei Apă Canal SA a fost nevoită să întrerupă furnizarea apei în marile cartierele de blocuri din sudul oraşului din cauza reducerii debitului de apă brută extrasă din Dunăre. În jurul orei 2.00, zaiul pusese stăpânire pe grătarele sorbului de extracţie, una dintre cele două pompe a cedat, iar cea de-a doua nu a putut acoperi necesarul de apă.
Priza de la Dunăre asigură atât necesarul de apă brută pentru prepararea apei potabile distribuite în cartierele din sudul oraşului, cât şi apa necesară proceselor tehnologice de la combinatul ArcelorMittal. Cum nici combinatul siderurgic nu putea fi pus în „stand by”, apa extrasă din Dunăre a fost împărţită frăţeşte. Din fericire, cartierele din centrul şi nordul Galaţiului sunt alimentate cu apă din sursele de adâncime de la Vadu Roşca (jud. Vrancea) şi Salcia-Lieşti şi gălăţenii ce locuiesc în aceste cartiere nu s-au confruntat cu aceleaşi probleme. În cartierele cu probleme, oprirea distribuţiei apei a determinat reducerea programului mai multor şcoli.
Furnizarea apei potabile a fost reluată seara, după ce autorităţile au intervenit cu mai multe nave pentru a împiedica formarea zaiului în zona Prizei de la Dunăre, însă aceleaşi probleme au apărut şi marţi. În cursul nopţii de marţi spre miercuri, a continuat lupta cu zaiul. ArcelorMittal a închiriat de la Navrom SA împingătorul „Luncaviţa” şi o barjă, iar regia Apă Canal SA a închiriat de la Şantierul Naval „Damen” remorcherul „Buşteni”. Barja a fost plasată în traversul Dunării, pentru a împiedica sloiurile să ajungă în zona prizei, iar remorcherul şi împingătorul au învolburat cu elicele apele din zona sorbului pentru a împiedica formarea zaiului. Debitul distribuit ieri dimineaţă era de 3.500-3.700 mc/s. Se începuse şi umplerea rezervorului de apă al oraşului, cu o capacitate de aproximativ 40.000 mc, care asigură o autonomie de zece ore.
Sub ameninţarea sloiurilor de gheaţă
Perspectivele nu sunt liniştitoare. Potrivit prognozelor, de vineri temperatura va fi într-o uşoară creştere, dar maximele termice vor fi tot la valori negative. Nici în privinţa nivelului Dunării nu se va schimba situaţia. Ieri cota era de 190 cm, cu câteva zeci de centimetri peste cota „record negativ” de 131 cm, înregistrată în urmă cu două săptămâni. Pe cursul Dunării este prognozată o creştere cu 30-40 cm în zona Brăila, ceea ce ar însemna pentru zona Galaţi o creştere cu aproximativ 10 cm, insuficientă pentru a salva situaţia de la Priza Dunării. Creşteri mai mari erau semnalate pe sectorul Hârşova-Cernavodă, dar în amonte debitele erau în scădere, până la minus 17 cm la Orşova. Temperatura apei Dunării era de 0,5 grade Celsius. În prezent, Dunărea este acoperită de sloiuri în proporţie de 15%, dar există pericolul formării podurilor de gheaţă în zone precum Cotul Tulcei şi Cotul Pisicii, ceea ce ar duce şi la acumulările de sloiuri în amonte şi formarea podurilor de gheaţă în zona Galaţi-Brăila.
Criza de acum pune în discuţie modul în care primarul şi consilierii municipali gestionează resursele de apă, pentru că deşi înconjurat la Sud, Vest şi Est de Dunăre, Siret şi Prut, oraşul cu 300.000 de locuitori ajunge în situaţii critice şi pe caniculă, dar şi pe ger. În primul rând, oraşul nu are propria extracţie din Dunăre. După ce, la privatizarea Sidex, Guvernul Năstase a dat trustului Mittal şi priza de la Dunăre, edilii nu au construit o nouă priză a oraşului, care ar costa 2 milioane euro, preferând să cumpere apa de la combinat. Preţul apei cumpărate de la ArcelorMittal era în decembrie 2010 de 8 ori mai mare decât cel perceput de AN Apele Române.
Dincolo de risipa de bani, edilii sunt culpabili pentru indiferenţa faţă de asigurarea propriei extracţii de apă din Dunăre şi a surselor alternative pentru cazuri de forţă majoră. Sunt în joc şi interese imobiliare. Anul trecut a fost închisă Uzina de Apă nr. 1, situată în zona Trecere Bac, unde urmează ca pe 6 ha să fie dezvoltat Proiectul Marina, cu Aqua Park, zonă de agrement şi bineînţeles, nelipsita zonă rezidenţială. Uzinele de apă, care prepară apa potabilă din apa brută din Dunăre sunt importante în gestionarea resurselor de apă. În 2007, consumul a fost acoperit prin 38.216.000 mc apă extrasă din Dunăre (Uzinele nr. 1 şi nr. 2) şi 5.542.400 mc apă din sursa de adâncime de la Vadu Roşca-Salcia-Lieşti.
Între timp, nu s-a întâmplat mare lucru, nu au apărut noi capacităţi de extracţie. Frontul de captare Vadu Roşca are capacitatea de 1.000 l/s, iar cel de la Salcia Lieşti de 900 l/s. Uzina de Apă nr. 1 are capacitatea de 1.400 l/s iar Uzina nr. 2 de 900 l/s. În total, 4.200 l/s. Prin închiderea Uzinei 1, debitul total a scăzut la 2.800 l/s. Uzinele de Apă nr. 1 şi 2 sunt importante şi în alt context. La inundaţiile din 2005, captările de adâncime au fost distruse parţial, timp de câteva luni apa potabilă fiind asigurată din extracţia de la Dunăre. Dacă situaţia s-ar repeta, acum Galaţiul ar fi alimentat doar de la Uzina 2, adică la capacitatea de 900 l/s, faţă de totalul de 4.200 l/s din trecut.
