Evoluţiile din ultimele luni au consolidat poziţia Galaţiului ca una dintre cele mai sărace zone ale ţării, Judeţul Galaţi plasându-se pe locul 4 în clasamentul şomajului şi pe locul 5 în privinţa numărului mare de beneficiari ai venitului minim garantat, acordat în baza Legii 416. În luna iulie, rata şomajului în judeţul Galaţi a urcat cu 0,8%, ajungând la 9,36%. În iulie, când de obicei şomajul scădea sau cel puţin era staţionar ca urmare a angajărilor în activităţi sezoniere, numărul şomerilor din Galaţi a crescut cu 1.587, ajungând la 18.505 de şomeri. Galaţiul se menţine şi pe locul 3 în clasamentul judeţelor cu cea mai mare pondere a şomerilor neindemnizaţi, cu o pondere de 81,37%, fiind precedat de Teleorman (84,7%) şi Dolj (82,86%). Galaţiul e pe locul 5 şi în clasamentul judeţelor cu cel mai mare număr de beneficiari ai „venitului minim garantat”, cu un număr de 9.317 familii ce trăiesc din mila statului. Îi ţin companie, în ambele „topuri” ale sărăciei, judeţele Teleorman, Dolj şi Vaslui, fapt ce demonstrează că, pe fondul crizei, la nivel naţional s-a produs o structurare a zonelor sărace. Faptul că Galaţiul e pe locul 4-5 în ambele clasamente demonstrează că este una din cele mai sărace zone din ţară.
Sărăcire accentuată de criză
Aceste evoluţii recente sunt determinate de efectele crizei, dar şi de distrugerea industriei în cei peste douăzeci de ani de aşa zise reforme şi pseudo-privatizări. Numărul locuitorilor din municipiul Galaţi care erau beneficiari ai Legii 416 s-a triplat odată cu apariţia primelor semne ale crizei economice, de la 1.600-1.800, în 2007 şi 2008, la 5.163 de familii în 2010. Un semn evident al crizei este scăderea numărului de salariaţi. În 2007, erau la Galaţi 122.400 salariaţi, în 2008, numărul acestora a crescut la 128.300, dar în 2009 a scăzut la 117.800, iar în 2010 a scăzut la 105.700 de salariaţi. În perioada 2011-2013 a fost înregistrată o uşoare creştere, cu aproximativ 3.000 de salariaţi. În cele două decenii de „reforme economice”, la Galaţi au fost desfiinţate 125.600 de locuri de muncă. Dacă în 1990 în judeţul Galaţi existau 234.400 de salariaţi, la sfârşitul lui ianuarie 2013 numărul salariaţilor era la mai puţin de jumătate, adică la 108.807 de salariaţi.
„Am distrus industria şi nu am pus nimic în loc”
În opinia preşedintelui Patronatului IMM-urilor din Galaţi, Marian Filimon, Galaţiul a ajuns în această situaţie din cauza politicilor economice eronate: „Am distrus industria, am nenorocit agricultura şi nu am pus în loc nimic. S-a dus şi fabrica de elice navale Elnav SA. Din fosta Uzină Mecanică Navală nu a mai rămas decât jumătate. După ce a fost eşuată privatizarea Menarom cu olandezii, acum este o privatizare bună cu cei de la PEC, dar nu se poate compara cu ce a fost. S-a dus şi Hidrotehnica Galaţi, care a făcut porturi în Algeria şi Maroc. A dispărut şi întreprinderea de elemente hidraulice Mehid SA, care era unică în ţară. Înainte de 1989 primise utilaje noi-nouţe, din Japonia. Actualul Atlas SA, fostul IUGC Galaţi, a participat la construirea combinatelor siderurgice şi întreprinderilor metalurgice din România dar şi la combinatul de la Krivoirog. A dispărut şi fabrica de detergenţi Apollo SA, modernizată în 1987. Să spunem că unele dintre acestea erau energofage, dar le puteam moderniza. Dacă nu aveam bani, găseam soluţii, făceam parteneriate, se puteau găsi multe oportunităţi. Dar cea mai mare pacoste a acestei ţări, ca şi a Galaţiului, a fost modul în care au fost vândute sau au fost făcute cadou aceste uzine şi fabrici, la toţi sinecuriştii de partid, în loc ca aceste capacităţi industriale să fie date, aşa cum au făcut nemţii, specialiştilor, care ştiau să le administreze, să facă producţie. Dacă în trei ani de zile modernizezi întreprinderea şi o pui pe picioare, este a ta. La Galaţi, s-au împroprietărit cu fabrici şi uzine oameni care nu aveau nicio specializare, nu aveau cunoştinţe sau exprienţă de management, dar s-au trezit, peste noapte, proprietari de fabrici şi uzine”, ne-a declarat Marian Filimon.
