Afacerea Rafo a insemnat o frauda de 1,5 miliarde de dolari. Pentru a sterge urmele imensei gauri, Tender si fratii Iancu au intreprins orice. Au fost foarte aproape, atunci cand s-a incercat stergerea datoriilor RAFO. Tandemul Tender-Iancu a incercat, la un moment dat, sa forteze fuzionarea Rafo-Rompetrol, tot pentru a sterge urmele imensei fraude.
In urma fuziunii cu Rompetrol, Tender si Iancu ar fi acoperit afacerile care falimentasera combinatul Carom Onesti. Acest combinat devenise o fabrica de spalat bani si o gaura neagra a accizelor, impozitelor si taxelor catre bugetul de stat. Petromidia detine si o platforma petrochimica – Rompetrol Petrochemicals – in care patronii Carom ar fi putut amesteca (in acte, desigur) produsele petroliere secundare cu benzina si motorina produsa in rafinarii, sustragandu-se, astfel, tuturor taxelor aferente carburantilor auto. Actionarii principali ai Carom sunt Balkan Petroleum Ð cu 51,01 la suta, si VGB Oil Ð cu 43,16 la suta. In acelasi timp, VGB Oil detine 49 la suta din Balkan Petroleum, iar fratii Marian si Octavian Iancu sunt principalii actionari ai VGB Oil.
Primul semnal al planului a aparut in presa sub forma unei stenograme privind o asa-zisa convorbire intre Dan Voiculescu si Dinu Patriciu. Convorbirea se referea la diferite probleme, printre care si privatizarea Petrom. Totul a fost abil prezentat, stenograma cuprinzand si fragmente in care erau implicate numele lui Tender, Talpes, Iacobov, cu scopul de a-i disculpa in eventualitatea unor investigatii.
Presiuni pentru fuzionare
Tender si Iancu au inceput hartuirea Rompetrolului. I-au transmis lui Patriciu ca-l vor forta, pe toate caile, sa accepte fuziunea Rafo-Rompetrol. Presedintele Rompetrol, Dinu Patriciu, a anuntat, in primavara lui 2004, ca a fost amenintat cu „multe greutati” daca nu cedeaza controlul afacerii sale. Patriciu declara, tot atunci, ca Tender si Iancu erau la curent cu anumite convorbiri telefonice ale sale. Sarcastic, a afirmat ca „ii anunt in acest moment pe cei care ma asculta ca folosesc telefoanele cu cartela”. Patriciu nu si-a inchipuit ca ironia sa va deveni realitate si ca inregistrarile convorbirilor vor fi chiar folosite in dosarul „Petromidia”.
Un alt episod care a aratat influenta pe care o avea grupul Tender-Iancu in randul diferitelor cercuri influente a fost folosirea ca proba intr-un proces civil a unui document confidential dintr-un dosar de ancheta. A fost vorba de procesul intentat de Faber Invest & Trading impotriva lui Patriciu. Or, firma Faber invest & Trading detine 4 la suta din VGB Invest, una dintre VGB-urile „micului imperiu” controlat de Marian Iancu.
Nu trebuie uitat nici Memorandumul realizat de Departamentul Securitatii Nationale al Administratiei Prezidentiale de pe vremea presedintelui Ion Iliescu. Respectivul document, avizat si de consilierul prezidential pe probleme de aparare, Ioan Talpes, cuprindea acuzatii referitoare la modul in care a fost facuta privatizarea rafinariei Petromidia si in urma careia statul ar fi fost prejudiciat cu 200 milioane de dolari.
Una peste alta, Tender-fratii Iancu au folosit orice metoda pentru a-si desfasura megafrauda si a acoperi urmele acesteia. O incercare a fost si fuziunea Rafo-Rompetrol, care a esuat. Numai ca a ramas accesul la cercurile influente, lucru care trebuie neaparat cercetat.
