Navigatorii români petrec tot mai mult timp pe uscat decât pe mare, iar cei aflaţi în voiaj sunt nevoiţi să ia serios în considerare pericolul reprezentat de atacurile piraţilor.
Anul 2010 a fost unul de criză şi pentru marinarii români. Aproape jumătate dintre ei nu şi-au mai găsit de lucru, fiind nevoiţi să rămână la uscat. „Din cele 36.000 de persoane care au carnete şi brevete, practic nu navighează decât vreo 20.000″, susţine Adrian Mihălcioiu, preşedintele Sindicatului Liber al Navigatorilor (SLN). Liderul SLN mai precizează că în prezent în România există 18.000 de marinari, din care 12.000 sunt activi. „În anul 2009 au fost 11.500, deci în 2010 este o uşoară revenire, dar în 2010 noi avem mai puţin membri”. Pe lângă marinari, România mai are peste 20.000 de persoane încadrate ca personal auxiliar, din care însă numai aproximativ jumătate au şi contracte pe mare. Aceştia sunt angajaţi ca ospătari, barmani, cameriste sau în posturi asemănătoare pe navele de croazieră.
Pericolul piraţilor
Nici anul care abia a început nu se profilează a fi unul mai uşor, pentru că industria mondială de transporturi navale nu şi-a revenit încă deplin din criză. Pe lângă dificultatea de a-şi găsi un loc de muncă, navigatorii vor avea de înfruntat şi pericolele devenite deja clasice. Printre acestea se numără atacurile piraţilor. „Cred că pirateria pe mare se va întâmpla şi în 2011, deşi Agenţia de Securitate a Naţiunilor Unite a intensificat, de pe 1 ianuarie 2011, acţiunile privind asigurarea pazei în zona Golfului Aden”, ne-a mai declarat Adrian Mihălcioiu. Potrivit datelor „Ecoterra”, un ONG cu sediul la Nairobi, specializat în urmărirea navigaţiei, pescuitului şi pirateriei, în prezent sunt reţinute 44 de nave pe coastele somaleze, cu 771 de ostatici la bord. Aceste cifre relevă o agravare clară a situaţiei, în pofida desfăşurării dispozitivului naval european. Datele deţinute de comandamentul militar occidental reduce numărul ambarcaţiunilor sechestrate la 28, cu 654 de ostatici la bord, fără să ia în calcul însă micile ambarcaţiuni de pescuit locale. Într-o astfel de situaţie se află şi un român, îmbarcat pe nava Polaris. Sumele foarte mari plătite pentru eliberarea navelor şi răscumpărarea ostaticilor, sute de milioane de dolari în ultimii cinci ani conform datelor parţiale culese de ONU, au făcut ca piraţii somalezi să se doteze cu mijloace materiale, să-şi creeze reţele de informaţii în porturile de plecare şi o organizaţie bine structurată.
În ultimele luni, potrivit unor surse somaleze şi ale organizaţiilor de asistenţă maritimă, răscumpărările pentru eliberarea navelor au atins noi recorduri, unele dintre ele ajungând chiar la 9 milioane de dolari. Marinarii se vor confrunta şi cu posibilitatea ca armatorul să nu plătească salariile sau ca nava să fie arestată prin diverse porturi, din cauza datoriilor acumulate. În ceea ce priveşte seriozitatea armatorilor, liderul SLN recomandă încheierea unui contract bine redactat, înainte de plecarea în voiaj, şi înscrierea marinarilor în sindicat.
20.000 deţinători de brevete şi carnete de navigare, din totalul de 36.000, au contracte certe.
