România se conduce prin exercitarea fricii. România se câștigă, politic, de trei decenii, propagând teama. Puterea se conservă inspirând teamă.
Dragnea și PSD merg pe o rețetă consacrată, care a produs efecte benefice și pentru alte forțe politice, precum PDL, PNL, USL, chiar PRM, adoptată și de candidații la Președinție și de primari.
Cum a câștigat PSD alegerile din decembrie anul trecut? În afara promisiunilor de mărire a salariilor și pensiilor, a fost scos din pălărie străinul, „bampirul“ care suge sângele țărișoarei și o oprește din dezvoltarea ei. Străinul a fost întrupat de George Soros, despre care Dragnea și alți lideri PSD au spus, în repetate rânduri, că este cel care conduce din umbră guvernul tehnocrat al lui Dacian Cioloș.
La un nivel subliminal, Soros întrupează spiritul globalist, societatea deschisă a României, în care Europa, UE își înfig ghearele și căreia îi opresc dezvoltarea, progresul, investițiile, creșterile de pensii și salarii.
Abandonat o vreme, de Soros a fost nevoie din nou atunci când au început anchetele ce vizează afacerile președintelui PSD. „Totul vine de la George Soros. Tot acest rău. E o campanie începută din februarie 2016 împotriva mea şi a PSD. E bine organizată şi finanţată. Nu pot opri creşterea popularităţii PSD şi a actului de guvernare. Măsurile de guvernare produc efecte. Vor doar să mă înlăture pe mine şi să distrugă PSD. E o chestiune foarte organizată şi se vede cu ochiul liber“, a zis Liviu Dragnea în iulie 2017. Știu, e ridicol, cu ajutorul unei puternice propagande media ideea prinde la mulți alegători.
Metoda Soros de propagare a fricii, un bau-bau pe care nu l-a văzut nimeni în realitate, dar care pândește tăcut, gata să se repeadă la gâtul României, este una rafinată. În majoritatea cazurilor, metodele de propagare a fricii sunt rudimentare.
De ce au fost câștigate alegerile cu găleți, făină sau cu telefoane mobile? Pentru că, din păcate, mulți alegători merg pe principiul „măcar ăștia ne dau ceva“. Iliescu a punctat bine momentul, în 1990, în dezbaterea cu Rațiu și Câmpeanu. Atunci când a fost întrebat „De ce dumneavoastră și FSN ar trebui să câștigați alegerile?“, Iliescu a spus ceva în genul: „Noi am trăit aici în România, știm mai bine cum merg lucrurile“.
Oamenii au fost păcăliți să voteze „români verzi“ ca Iliescu, Roman, Bârlădeanu de teamă că străinii ne vor fura țara, de teamă că „burghezii“, care nu au mâncat salam cu soia, ne vor lua pământurile strămoșești abia retrocedate. Vadim și Funar au înspăimântat țara cu ungurii care, într-o noapte, vor tăia Ardealul pe la Carpați și ne vom trezi fără el. Și tot de teamă, Iliescu a fost votat pentru ca Vadim să nu iasă președinte în 2000.
Adrian Năstase a pierdut alegerile din 2004, deși avea toată puterea politică, presa și resursele financiare, pentru că nu a putut controla teama oamenilor că patronează un sistem corupt. Tot de frică, în 2014, atotputernicul Victor-Viorel Ponta a pierdut alegerile, deși în primul tur avea un avans de 10%.
Spaima de instaurarea unui regim autoritar a convins două milioane de oameni să iasă la vot în turul doi. S-a votat, de frică, Iohannis.
Dacă PSD are o latură populist-demagogică asumată, nici partidele de dreapta nu aleg calea mai dificilă de a convinge publicul să le voteze: realizări, programe de guvernare coerente și, mai ales, investiții finalizate. Liberalii cer votul inoculând temerea că nimic nu se compară cu „ciuma roșie“.
Uneori, frica ne oferă și momente unice. De solidaritate afectivă, care a scos oamenii în stradă. Teama că Ponta va distruge Transilvania, dându-le unor „băieți deștepți“ undă verde pentru exploatarea de la Roșia Montană, din 2013. Mobilizarea de după tragedia din Colectiv de teamă că bombe cu ceas există pretutindeni în subsolurile Bucureștiului. La începutul anului s-a protestat împotriva „Legii amnistiei și grațierii“ dintr-o teamă primitivă care ar putea fi rezumată prin: „Ăștia au ajuns să facă tot ceea ce le trece prin cap“.
În momentul de față, teama păzește democrația.
