Puterea este un afrodisiac absolut. In Franta, aceasta se traduce prin nenumaratele infidelitati conjugale ale celor dintai oameni din stat. Desfiintand unul dintre tabuurile politicii de pe malurile Senei, „Sexus Politicus”, o carte abia aparuta in Franta, dezvaluie episoade de flirturi, adulter si seductie ale liderilor celei de-a V-a Republici.
„Toti acesti politicieni se prezinta ca indivizi cu o viata curata, insa aproape toti sunt niste fustangii”, declara ziaristul Christophe Dubois, coautor al cartii alaturi de Christophe Deloire. La capatul a doi ani de documentare, ei au descoperit ca presedintele Jacques Chirac si predecesorii sai Francois Mitterrand si Valery Giscard D'Estaing au jonglat intre soarta Frantei, a familiilor lor si a unei pleiade de iubite.
„Sexus Politicus”, care apare cu opt luni inaintea alegerilor prezidentiale, reaminteste relatarile potrivit carora Mitterrand, un mare afemeiat, s-a culcat cu aceleasi femei cu care avusesera de-a face consilierii sai apropiati, soferul si, in una dintre ocazii, Chirac. „Era un soi de concurenta intre Chirac si Mitterrand, pentru a vedea care poate avea mai multe amante. Nu stiu cine s-a aflat pe prima pozitie a podiumului, dar e sigur ca scorul era strans”, a apreciat Dubois, citat de Reuters.
Actualul presedinte este descris ca un veritabil Casanova, disparand subit pentru intalniri nocturne si utilizand fonduri de stat pentru a-si duce amantele in excursii peste hotare. „Stiti cumva unde este sotul meu in seara asta?”, este citata sotia lui Chirac, Bernadette, intrebandu-si soferul in noaptea decesului printesei Diana. De altfel, chiar Bernadette Chirac a dezvaluit frecventa infidelitatilor sotului intr-o carte aparuta in 2002.
Autorii nu-l uita pe Mitterrand, care, intre 1981 si 1995, a intretinut o sumedenie de legaturi extraconjugale. El a mers pana la a-si gazdui cea de-a doua familie intr-o aripa a Palatului Elysee, infiintand si o „celula antiterorista” – care, de fapt, pazea strasnic acest secret.
„Este o traditie in randul politicienilor francezi sa imbine setea de putere cu pasiunea pentru femei. Traditia vine din perioada monarhiei, cand cucerirea cat mai multor femei era un atribut al puterii. Promiscuitatea sexuala pare sa mearga mana in mana cu succesul politic”, crede Dubois.
Cu toate acestea, liderii politici nu au motive sa se teama, avand in vedere traditionala indiferenta din aceasta tara in privinta scandalurilor sexuale. Un presedinte francez a murit in bratele amantei, iar, in momentul cand Mitterrand a dezvaluit pe patul de moarte ca are o fiica nelegitima, reactia generala a fost: „Si ce daca?”.
