Cu putine zile inaintea incheierii filmarilor la „Youth Without Youth” si dupa 18 luni de productie in Romania, Francis Ford Coppola a incuviintat in sfarsit sa discute cu jurnalistii. A fost vadit amuzat ca presa i-a speculat tacerea, anuntand la un moment dat ca s-ar fi indragostit de Loredana Groza. Intalnirea a avut loc in vila inchiriata pe perioada productiei si a luat sfarsit in mod inedit cu melodia compusa de cineast impreuna cu un muzician roman si dedicata proaspat nascutei sale nepoate, Romy Croquet, nascuta de Sofia Coppola in urma cu cinci zile. Daca cineastul a ramas ultimul din familie care nu si-a vazut inca nepoata, jurnalistii romani au fost primii care au ascultat CD-ul si pe interlocutorul lor cantand „Chansonette pour Romy Croquet”.
– Cand ati venit prima oara in Romania, ati spus ca doriti sa va cunoasteti mai bine prin intermediul lui Mircea Eliade. Ati reusit?
– Trebuie sa spun ca nu inteleg pe de-a-ntregul ce-am facut cu acest film, pentru ca e ceva neobisnuit. Cred insa ca a fost ca un fel de „Faust”. Am 67 de ani si descopar in mine un soi de tinerete care ma face sa cred ca intr-un fel filmul e o paralela a propriei mele vieti.
Sunt mai plin de entuziasm ca oricand, am multa energie si dorinta sa scriu si sa fac filme, asa ca dintr-un anumit punct de vedere o sa inteleg mai multe luna viitoare, cand voi vedea filmul terminat. Cred ca da, intr-un mod bizar, am inteles facand acest film mai multe despre mine si despre conceptul de tinerete.
Tineretea are un mare avantaj: ignoranta, faci lucruri despre care nu stii ca nu le poti face. O data cu varsta, experienta te poate inhiba. Picasso imi spunea odata ca toata viata a incercat sa picteze ca un copil. Deci am invatat despre mine ca e bine sa incerc sa nu-mi pese daca fac un film de succes sau nu. Dupa cum stiti, am fost binecuvantat cu o nepotica, are doar 5 zile, deci pana la urma tot o sa devin un fel de batranel cu catel, care se joaca cu nepotii si merge la petreceri in pantofi albi. Si o sa fiu un bunic foarte fericit. Dar deocamdata nu sunt foarte pregatit – cum spunea tatal meu – „pentru balansoar”. Scriu acum un scenariu nou, care e o poveste originala, nu o adaptare. Eliade m-a inspirat, iata, sa devin scriitor.
– Il veti lua pe Mihai Malaimare Jr. si in acest proiect?
– Da, ma gandesc sa-l iau pentru ca am avut o colaborare extraordinara, la fel cum am avut cu multe alte persoane care au muncit din greu. Munca nu e o notiune necunoscuta aici, oamenii chiar o iau in serios.
– Va ganditi sa mergeti cu filmul la Festivalul de la Cannes anul viitor?
– Nu stiu. De obicei, cand faci un film cu bani de la alti oameni, ei iti spun: „Trebuie sa faci asta!”. Eu m-am gandit ca e mai bine sa termin intai filmul si sa vad cum iese si pe urma sa ma hotarasc cine o sa-l distribuie, unde o sa iasa si asa mai departe. Nu e imposibil sa mearga la Cannes, dar nu stiu inca. Am avut placerea sa discut chiar aici cu directorul Festivalului de la Berlin, Dieter Kosslick.
Am avut o cina foarte placuta si m-a intrebat daca nu merg cu filmul la Berlin. I-am spus ca nu e inca gata. Oricum, si distribuitorii americani sunt nerabdatori sa-l vada. Dar de-abia saptamana trecuta am inregistrat muzica. Mai e putin de lucru. Nici prietenii mei de la MediaPro nu l-au vazut. Sper sa le placa.
Actorii romani
sunt talentati
Prietenos si afabil, Francis Ford Coppola a multumit tuturor romanilor care l-au ajutat: celor 52 de actori romani, directorului de imagine Mihai Malaimare jr. (despre care a spus ca il asteapta un mare viitor), scenografului Calin Papura, creatoarei de costume Gloria Papura, monteuzei Corina Stavila, MediaPro-ului, cu care a colaborat foarte bine (drept pentru care va distribui filmul in toata Europa de Est), Orchestrei Metropolitane cu care a inregistrat muzica. A tinut sa pledeze cauza tinerilor cineasti si studenti romani, lansand autoritatilor sugestia de a-i excepta pe acestia de la taxa ce trebuie platita pentru a filma pe strazile din Bucuresti. I-a laudat pe tinerii actori romani, „care nu sunt doar talentati si harnici, dar si frumosi”, fiind capabili si sa discute literatura sau filosofie. A evocat si „intalnirea minunata” cu presedintele Basescu. „E un adevarat personaj. Vroia sa iesim undeva sa dansam.” Vorbind despre filmul sau, ecranizare a nuvelei lui Mircea Eliade „Tinerete fara tinerete”, Coppola a punctat placerea de a face un film cu buget mic impreuna cu o echipa restransa. „Cred ca echipei i-a placut ideea ca nu suntem aici pentru ca e mai usor si mai ieftin, ci pentru ca e o poveste romaneasca scrisa de un roman. (…) Aproape ca mi-am finantat singur filmul si singurii bani pe care-i fac azi sunt din productia de vin. Deci sunt capabil sa fiu un amator, adica cineva care face lucrurile cu drag, nu pentru bani.” Productia restransa a incantat-o si pe Sofia Coppola, care a vizitat anul trecut Romania pentru doua zile. Tatal stralucea de mandrie, spunand despre „Maria Antoaneta” (care, intamplator, ieri la aceeasi ora avea vizionarea de presa la Bucuresti) ca e cel mai neobisnuit film al anului, subtil si mai ales foarte personal. „Sper ca romanii il vor privi ca pe o opera de arta”. Cat despre „Youth Without Youth”, acesta va fi intr-o prima forma gata la sfarsitul anului, iar la anul cineastul tine sa-l arate personal la Bucuresti, nu numai din respect pentru cei 52 de actori romani, dar si pentru ca vrea sa fie bine primit aici, unde „toti liceenii il stiu pe Eliade”. Coppola nu exclude posibilitatea de a mai lucra in Romania, dar are nevoie de o poveste romaneasca. I-a mai placut „Pe strada Mantuleasa”, n-ar fi exclus s-o ecranizeze. Deocamdata scrie singur un scenariu despre propria sa viata. „Daca fac acest film, nimeni din familia mea n-o sa mai vorbeasca cu mine.” I-ar mai placea sa ecranizeze „De veghe in lanul de secara”, chiar i-a scris la 19 ani lui J.D. Salinger pentru a-i cere permisiunea. Salinger n-a raspuns, dar nici n-a vandut drepturile.
