România este o țară cu un potențial turistic excepțional grație reliefului său variat. Dar mai există un element care este încă foarte puțin exploatat la noi: aproape fiecare piatră are o legendă.
Dobrogea este una din cele mai puțin cunoscute regiuni, deși anual mii de turiști îi invadează, la propriu, litoralul. Încadrată de Dunăre și de Marea Neagră, zona este un colț de Rai, iar pentru cel care-i calcă drumurile un dar cultural. În unele părți mai izolate, șoselele încă sunt însoțite de cireși și nuci bătrâni, o raritate pentru o Românie care a rămas fără arbori pe șosele.
Pornind din Tulcea, nu o să vă pară rău dacă deviați stânga pe drumul național 22, către Isaccea. Chiar înainte de această localitate, se face un alt drum, pe stânga, spre Niculițel. Aici puteți vizita mormântul martirilor creștini, apoi mergeți spre Mănăstirea Cocoș, așezată la poalele unui deal acoperit cu păduri de tei. Peisajul este exceptional, păduri sălbatice și poieni invadate de flori. Apoi reveniți la Niculițel, de unde mergeți pe drumul județean spre Mănăstirea Celic Dere, altă splendoare arhitecturală ortodoxă amplasată în pădurile care acoperă foștii munți Hercinici din Dobrogea, astăzi deveniți dealuri.
După câțiva kilometri, trecând de Frecăței, ajungeți pe Drumul European 87, care leagă Tulcea de Constanța și care trece prin Babadag. Aici aveți ocazia să vedeți pe Muntele Tatălui, din dreapta localității, mormântul unui sfânt musulman, Koyun Baba, înconjurat de copaci plin cu fâșii de haine rupte.
De fiecare dată când sunt sărbători ale Coranului, musulmanii urcă târâș, pe coate și genunchi, pe Muntele Tatălui – nu foarte înalt, dar destul de abrupt – pentru a ajunge la mormântul sfântului musulman, unde se roaga și rup bucăți din hainele de pe ei pentru a le agăța pe copacii din jur, ca pe o ofrandă adusă sfântului. Aici vine multă lume. Musulmani din România, din Asia Mică sau Asia Centrală, dar și creștini.
Legenda spune că un sfânt musulman, pe numele său Sari Saltuk Baba, propovăduitor al religiei mohamedane în Balcani pe la anul 1300, i s-a aratat în vis unui păstor din Asia Centrală și i-a cerut să vină în ținuturile Dobrogei și să-i caute mormântul. Trecuseră deja 200 de ani de la moartea lui Sari Saltuk Baba. În urma visului pe care l-a avut, păstorul Koyun Baba și-a lăsat gospodăria asiatică și a venit pe țărmurile românești ale Mării Negre.
Păstorul a găsit mormântul lui Sari Saltuk la Babadag – care în turcă înseamnă "Muntele Tatălui" – și a devenit el însuși un sfânt. Se mai spune că rugăciunea spusă la acel mormânt îndeplinește dorințele.
Obiceiul este unul asiatic și se mai întâlnește în România în localitatea covăsneană Bodoc, unde localnicii leagă cârpe în copacii din jurul unui izvor tămăduitor considerat sacru.
Enisala, cea mai estică cetate din România
Mai aveți de văzut în estul Babadagului ruinele fortăreței medievale Yeni-Sale (Enisala, Enișala, Heraclee sau Heraclia) care se află la doi km est de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim și Babadag.
Cetatea este situată într-un complex arheologic cu numeroase vestigii din epoca neolitică până în Evul Mediu.
Mecca ortodoxiei româneşti
Mergem mai departe, printe colinele împădurite, spre localitatea Ion Corvin. În pădurea din vecinătatea acestei localităţi, în inima unui deal, a sihăstrit Sfântul Andrei, singurul Apostol al lui Iisus Hristos care a predicat Evanghelia geto-daco-romană şi care i-a botezat pe strămoşii noştri. De aici a început creştinarea României de azi.
Acest loc este considerat „Mecca ortodoxiei româneşti”. An de an, de Sf. Andrei, zeci de mii de credincioşi vin în pelerinaj din toată ţara pentru a cinsti cum se cuvine memoria celui care a deschis poarta creştinismului în România.
Actuala mănăstire de aici este construită în jurul peşterii în care tradiţia spune că a trăit şi creştinat Sfântul Apostol Andrei. Peştera se găseşte la mai puţin de 2 kilometri de "Cişmeaua Mihai Eminescu", la apoximativ 4 kilometri de şoseaua Constanţa – Ostrov. Nu se ştie de ce, Eminescu a fost atras de aceste locuri şi a petrecut o perioadă a vieţii în Dobrogea.
Revenind la peşteră, după ce în timpul stăpânirii otomane ea a fost uitată, prin 1943 a fost redescoperită de preotul Constantin Lembrău, împreună cu avocatul Ion Dinu, pentru ca în 1944, peşterea să fie resfinţită şi redată cultului, prin construirea unei turle şi a unui zid de protecţie. După 1989, când reîncep lucrările de dezvoltare a ansamblului monahal. Peştera este una dintre cele mai frumoase şi îngrijite lăcaşuri de cult de acest fel din România.
Piatra sub formă de cruce crește singură din pământ
Mai departe spre sud-vest, ajungem la cotul Dunării, la mănăstirea Dervent, o mănăstire ortodoxă situată în satul Galiţa. Aici se află Izvorul Sfântului Andrei şi o cruce de piatră care creşte singură din pământ.
Este vorba despre crucile unor martiri creștini, din care una se află într-o incintă a mănăstirii, protejate într-un cub cu pereți din sticlă.
Cu mai puțin de 10 ani în urmă, o persoană a spart o bucată din cruce și a plecat cu ea. După câteva săptămâni, bucata a fost găsită de călugări la poarta mănăstirii. Era învelită într-o hârtie pe care cel care furase piatra își cerea iertare pentru păcatul săvârșit și explica faptul că după ce a luat bucata de cruce i-a mers îngrozitor de rău.
Sudul Dobrogei. Tropaeum Traiani
Sudul Dobrogei este dominat de comuna Adamclisi. La nordul localităţii, într-o zonă de coline împădurite, se află monumentul, adică resturile aflate încă în picioare din vestitul Tropaeum Traiani.
Monumentul a fost construit în cinstea împăratului Traian, în anii 106-109, ca omagiu pentru înfrângerea coaliţiei formată din geto-daci, buri şi sarmaţi, în urma luptelor purtate de romani cu aceştia în anul 102.
La nord-vest de comuna Adamclisi, în mijlocul colinelor de la Urluia, pe un platou, se găseşte celalalt grup de vestigii romane: Cetatea Tropaeum Traiani ale cărei ruine au fost cercetate şi identificate de Grigore Tocilescu prin anii 1891-1909, apoi de Vasile Pârvan în anul 1911.
Considerată drept cea mai mare aşezare civilă romană de pe teritoriul Dobrogei şi construită în acelaşi timp cu Monumentul comemorativ, cetatea era locuită de familiile veteranilor care au participat la războaiele dacice ale lui Traian şi au fost colonizaţi aici. Oraşul ajunsese la rangul de municipium pe vremea împăratului Septimiu Sever (193-211), dar fiind distrus de goţi a trebuit să fie reconstruit din temelii, aşa cum arată o inscripţie din anul 316, prin grija împăratului Constantin cel Mare. Cu acest prilej oraşul a fost înzestrat cu noi ziduri de apărare masive, dar neputând rezista totuşi atacurilor distrugătoare ale avarilor (anul 587), el a fost definitiv părăsit şi a dispărut de pe scena istoriei, după o existenţă de peste cinci secole
Repere. Icoana de la mănăstirea Celic Dere își deschide ochii
Legenda spune că în anul 1816 a sosit la Mănăstirea Celic Dere un ostaș austriac care avea asupra sa o icoană ciudată, cu chipul lui Isus având ochii închiși. Icoana era înnegrită de timp. A înmânat-o unui călugăr zicându-i: "Părinte țineți această icoană! Să aveți mare evlavie căci prin ea se va săvârși o mare minune. O vedeți că este neagră, dar până la urmă se va lumina toată, se va curăța și ochii Mântuitorului, care-i vedeți ca sunt închiși, se vor deschide”. Acum, după aproape două sute de ani, icoana s-a curățit mai mult de jumătate, iar ochii Mântuitorului încep să se deschidă. Mănăstirea se află pe șoseaua Tulcea-Constanța, în Comuna Frecăței.
Mănăstire ridicată de cântatul unui cocoș
Situată la 6 kilometri de Niculițel, mănăstirea Cocoș se află la poalele unui deal acoperit de o pădure de tei. Legenda spune că la începutul secolului al XIX-lea trei călugări care erau în drum spre Muntele Athos au auzit din pădure un cântat de cocoș și o bătaie de toacă. S-au hotărât să rămână aici și să ridice o mănăstire.
Regele Dapix, zidit de viu la Cheile Dobrogei
De pe Drumul European 87, drumul de la Tulcea la Constanța, după localitatea Mihai Viteazul se face un drum la dreapta care duce la Cogealac. De aici încolo, Spre Râmnicu de Jos și Târgușor, se deschid Cheile Dobrogei, cele mai spectaculoase formațiuni calcaroase din zonă. Regiunea este plină de peșteri, printre care una are și o legendă. Se spune că regele get Dapix s-a ascuns aici de urmăritorii romani, care neavând curaj șă înainteze în peșteră, i-au zidit de vii pe geți.
