Renovarea unei locuinţe, fie ea apartament sau casă, veche şi îmbătrânită, care necesită reparaţii, confort sporit şi dotări noi, sau a uneia cumpărată de curând şi vreţi să o finisaţi sau să o personalizaţi, se dovedeşte a fi un şir lung de operaţiuni de complicate, costisitoare şi, uneori, de durată.
Dacă sunt respectate nişte reguli de bază rezultatul va fi o locuinţă mai frumoasă, mai sigură şi cu confort mai mare. Desigur, renovarea se poate aplica unei singure funcţiuni (baia sau bucătăria, de exemplu) şi în acest caz lucrările vor fi mai mici, ca şi bugetul.
Reabilitarea presupune aducerea unei clădiri la parametri iniţiali de funcţionare, în timp ce restaurarea se referă la respectarea cu stricteţe a finisajelor şi arhitecturii originale. Vorbim în special în aceste cazuri despre acel şir lung de operaţii complicate, de durate mari de realizare şi bugete care, uneori, pot fi mai mari decât însăşi o construcţie nouă asemănătoare.
Aceasta deoarece nu este simplu de respectat procedura legală, de găsit muncitori pricepuţi, de ales materiale bune (respectând bugetul), de urmat întocmai etapele planificate şi, mai apoi, de achiziţionat mobilierul şi decoraţiunile potrivite.
Oricum, renovarea implică alegerea finisajelor pentru pardoseli, pereţi, plafoane, izolarea (la exterior sau la interior), tâmplăria, instalaţiile – electrică (prize, întrerupătoare, cabluri), de apă (ţevi, robinete, sanitare), gaze, încălzire, ventilare –tâmplăria şi sistemele pentru deschideri, acoperişul, sistemele antiefracţie etc.
În acest material ne vom referi doar la unele aspecte foarte comune, sub formă de ponturi şi recomandări: bugetul, sfaturi pentru vopsit pereţii, izolarea şi renovarea caselor vechi.
Bugetul pentru renovare
Unul dintre factorii care ne determină, de multe ori, să amânăm încă şi încă un an renovarea generală a locuinţei este lipsa unui buget adecvat. Iată câteva trucuri utile care vă vor ajuta la planificarea renovării, estimarea costurilor şi la rezovarea situaţiilor neprevăzute.
Specialiştii recomandă adăugarea a 10 – 15% în plus la bugetul estimat pentru cheltuieli neprevăzute. Este de preferat să renunţaţi la o parte din lucrările de renovare sau să le amânaţi pentru anul viitor dacă nu aveţi resursele necesare.
De asemenea, este obligatoriu să nu faceţi rabat la calitatea materialelor şi a lucrărilor pentru a renova mai mult, precum şi sfaturile unui profesionist. Este necesar să întocmiţi o listă a lucrărilor necesare, punându-le pe primul loc pe cele mai importante − de pildă, pe cele care ţin de structura de rezistenţă, de zidărie sau instalaţii.
În situaţia unei case vechi se recomandă evaluarea de jos în sus, adică pornit de la starea fundaţiei, a structurii de rezistenţă şi a zidăriei. În orice situaţie este necesară o prioritizare a lucrărilor, plătiţi la lucrare şi nu la oră, înainte nu acceptaţi decât eventual plata unui avans. În situaţia unor lucrări care se pretează, de tip bricolaj, puteţi să vă implicaţi în renovarea propriei locuinţe, zugrăvitul pereţilor fiind un exemplu.
Cum zugrăvim pereţii
Pentru ca această operaţiune să vă reuşească, este necesar ca suprafaţa care trebuie zugrăvită fie în bună stare, fără mucegai sau eflorescenţe şi să nu prezinte denivelări. De asemenea, trebuie sã fie curată şi uscată, să aibă o culoare uniformă şi un grad de absorbţie cât mai redus.
Dacă peretele este sfărâmicios, se recomandă regletuirea lui în totalitate sau doar pe porţiunile afectate. Fisurile trebuie curăţate şi astupate cu ipsos. În cazul celor mai adânci, se va aplica bandă de armare din fibră de sticlă.
După uscarea ipsosului, suprafaţa reparată se şlefuieşte cu hârtie abrazivă. În cazul în care tavanul şi pereţii se vopsesc în culori diferite marginea dintre tavan şi pereţi trebuie izolată cu ajutorul unei benzi adezive, pentru a se putea realiza delimitarea celor două culori.
Vopseaua se pregăteşte conform indicaţiilor producătorului. Aceasta se toarnă într-o cuvă specială care este prevăzută cu un grătar, necesar pentru îndepărtarea surplusului de pe trafalet.
Se recomandă vopsirea de sus în jos, în pătrate succesive cu latura de 1 m, începând cu un colţ al camerei, de exemplu, dinspre colţul drept spre cel stâng, dacă sunteţi dreptaci. Operaţia se repetă şi în partea superioară a peretelui. După aplicarea benzilor verticale, se revine la aceeaşi suprafaţă cu mişcări orizontale. La final, se netezeşte cu mişcări verticale.
Al doilea strat de vopsea se aplică după uscarea primului, în fâşii perpendiculare pe geam, pe direcţia luminii. La final, se netezeşte în fâşii paralele cu geamul, fără a se mai înmuia trafaletul.
Odată ce aţi stabilit zona din care începeţi vopsirea peretelui, nu întrerupeţi lucrul la jumătatea acestuia, ci continuaţi până la celălalt colţ fără să reveniţi la porţiunile pe care s-a aplicat deja vopseaua.
Dacă pe porţiunile înguste, vopsite cu pensula, se remarcă diferenţe de aspect faţă de fondul peretelui, se recomandă să reveniţi la vopsirea cu mini-trafaletul fără montură la un capăt, ce permite vopsirea în colţuri.
Termoizolarea clădirilor
Este o problemă la ordinea zilei fiind în curs de desfăşurare un program naţional de reabilitare termică a clădirilor. Foarte mulţi specialişti critică modul în care se realizează aceste lucrări, cu alegerea unor materiale de slabă calitate precum şi cu probleme la montaj.
Dr. ing Ioan Mateescu: “Lucrările se execută prost, fără nici un control, deseori pe faţade se foloseşte polistiren neadecvat. Nu se respectă cerinţele ghidului european pentru fixarea suplimentară a plăcilor termoizolante în care pe lângă adeziv este necesară ancorarea mecanică a plăcilor termoizolante. Nu se efectuează injectări cu răşini în cazul fisurilor descoperite, ci se acoperă direct cu plăci de polistiren, ceea ce contravine normelor ISC.”
Marin Cruţescu, director executiv Asociaţia Producătorilor de Polistiren Expandat din România (ROMEPS): “Din cauza scăderii numărului de lucrări de termoizolaţii, nivelul pieţei de polistiren în prima parte a anului s-a redus cu 20-25%. La aceasta se adaugă şi o tendinţă în piaţă de a folosi materiale ieftine şi neconforme cu standardele impuse de lucrările efectuate.
Doar 10% din polistirenul folosit la termoizolaţii este cel recomandat de normele pentru astfel de lucrări. Din păcate, mult-trâmbiţatul program de termoizolare la nivel naţional nici nu a început. Este admirabil, dar lipseşte cu desăvârşire! Cele mai multe lucrări s-au înregistrat în Bucureşti, lucru vizibil cu ochiul liber. Astfel, s-a creat senzaţia că programul a început şi are anvergură. De fapt, la nivel naţional, nu s-a realizat mai nimic.”
Restaurarea unei clădiri vechi
Costurile de restaurare ridicate îi sperie pe majoritatea proprietarilor caselor cu valoare istorică deoarece se impune păstrarea, până la ultimul detaliu, a stilului arhitectural de odinioară şi conservarea tuturor elementelor vechi, care conferă personalitate şi valoare unor astfel de clădiri.
De cele mai multe ori, restaurarea unei case vechi poate costa mai mult chiar decât construirea de la zero a uneia noi. Cel mai important aspect de care trebuie ţinut seama în momentul în care se porneşte un astfel de drum este structura de rezistenţă, care trebuie să fie trainică.
Informaţii pertinente în acest sens poate oferi doar un expert în construcţii, în urma realizării unui studiu detaliat. Tot acesta va oferi sfaturile în ceea ce priveşte recompartimentarea interiorului, în vederea adaptării funcţionalităţii lui la nevoile unei familii moderne.
Bugetul estimat în prima fază poate fi depăşit cu mult, datorită problemelor care pot apărea pe parcurs. Cele mai frecvente probleme ale unei case vechi pot fi:
o fundaţie instabilă sau cu infiltraţii;
pardoseli şi pereţi cu suprafeţe neuniforme;
instalaţiile electrice şi de canalizare vechi, necesită înlocuirea cablurilor şi a conductelor;
tâmplăria veche, care trebuie înlocuită în întregime;
nu în ultimul rând, acoperişul, în majoritatea cazurilor din ţiglă ceramică.
Vila Brătianu
Imobilul cu volumetrie monumentală în stil neoromânesc din strada Aurel Vlaicu nr.19, al cărui arhitect a fost Petre Antonescu, a aparţinut marelui om politic Vintilă Brătianu, fiind locuinţa acestuia. În prezent este clasat monument istoric grupa B casă din 1912.
Volumetria şi compartimentarea au rămas neschimbate, într-o stare foarte bună păstrându-se uşile cu ochiuri de geam sablat, lambriurile şi plafoanele din lemn, candelabrele de alamă, diverse corpuri de mobilier originale.
Renovarea, realizată recent de către Sc Perfect Roof Construct, a implicat şi înlocuirea învelitoarei vechi folosindu-se soluţia ţiglelor ceramice tip solzi maron închis cu tăietură rotundă oferite de TONDACH România, care s-au potrivit cel mai bine cu acoperişul originar.
Vintilă Brătianu, fiul marelui om politic Ion C. Brătianu, a fost de profesie inginer, având studiile făcute la Paris. A devenit una dintre figurile marcante ale Partidului Naţional – Liberal, succedând fratelui său Ionel Brătianu la conducerea acestei formaţiuni politice.
Ministru de Finanţe şi apoi preşedinte al Consiliului de Miniştri, Vintilă Brătianu a fost principalul teoretician economic şi financiar al partidului său. În perioada 1907-1910, este primarul general al Capitalei putând fi considerat unul din autorii morali ai proiectul de parcelare al fostei Grădini Ioanid, unde pe unul din loturi îşi va construi propria vilă.
În anul 1916, la 4 august, în această casă a avut loc semnarea Convenţiei între România şi cele patru mari puteri reprezentate de Rusia, prin care s-a stabit data intrării României în Primul Război Mondial.
