Răspândirea virusului Zika ar putea urgenta realizarea unei gene care ar permite savanţilor să programeze exterminarea insectelor, dar există încă o mulţime de dileme pe această idee, scrie The Wall Street Journal.
Ţânţarii ucid mai mulţi oameni decât orice alt animal; în 2015 au cauzat peste 500.000 de decese, în special prin infectarea cu malarie. De mai bine de un secol, oamenii folosesc plase de ţânţari, diverse ecrane şi inspecticide pentru a se proteja, dar ţânţarii reuşesc totuşi să răzbată. Acum poartă viruşi ca Zika sau Dengue în toată lumea.
Astăzi, puternica tehnologie de editare genetică le-ar putea permite oamenilor de ştiinţă să programeze populaţia de ţânţari să se micşoreze gradual şi să se stingă. Eforturile savanţilor au ajuns la nişte rezultate care ne pot face să credem că posibilitatea de eradicare a speciilor de ţânţari ar cu adevărat tangibilă.
Entomologul Zach Adelman, de la Universitatea A&M din Texas, consideră că este chiar „datoria noastră morală să eliminăm acest ţânţar”, Aedes aegypti – specia care acum răspândeşte virusul Zika şi care a fost transportată pe vapoare, de peste un secol, din Africa Subsahariană, infectând oamenii cu cel puţin patru viruşi mortali. Savantul lucrează acum la un program genetic, al cărui scop este ca toţi ţânţarii să se dezvolte exclusiv masculi. Astfel, specia nu s-ar mai putea împerechea şi s-ar stinge în timp. În plus, femela este cea care pişcă oamenii şi transmite viruşi.
Dar înainte de a trece la o acţiune care ar extinde o anumită specie de pe Pământ, oamenii de ştiinţă trebuie să analizeze foarte bine impactul unei astfel de intervenţii asupra mediului şi a lanţului trofic. O astfel de cercetare va dura ani de zile, în care se vor face teste şi studii, şi numai dacă rezultatele vor fi pozitive există şansa lansării unui astfel de ţânţar modificat genetic. Şi nu este sigur că strategia va funcţiona.
A şterge o specie de pe faţa pământului este „cel mai nefericit lucru pe care ar trebui să-l facem”, spune cercetătorul Gregory Kaebnick, de la Hastings Center din Garrison, New York, SUA, citat de The Wall Street Journal. În opinia sa, oamenii nu ar trebui să forţeze dispariţia unei specii doar pentru că aşa vor ei.
Din cele peste 3.600 de specii de ţânţari existente în prezent, doar câteva zeci transmit viruşi şi paraziţi care pot îmbolnăvi sau omorî un om. Şi chiar şi ţânţarii ucigaşi au rolul lor în natură: polenizează plantele şi sunt hrană pentru alte specii, explică entomologii.
Mulţi specialişti spun, totuşi, că eradicarea acestei specii de ţânţar, Aedes aegypti, ar avea un impact minim asupra mediului. Aceşti ţânţari trăiesc în jurul oamenilor, se înmulţesc în ape poluate, în care sunt aruncate cauciucuri, ţevi şi ambalaje din plastic. Iar oamenii sunt singura lor sursă de hrană.
Aceşti ţânţari nu constituie o sursă de hrană pentru alte animale, spun specialiştii. „Sunt atât de mici încât un liliac ar trebui să mănânce mii de exemplare ca să obţină nutrienţii din câteva molii”, explică entomologul Michael Doyle, fost director executiv al Departamentului de Control al
Ţânţarilor din Florida.
În decembrie, cercetătorii de la Colegiul Imperial au publicat un articol în ziarul Nature Biotechnology, în care explicau că au reuşit să realizeze un lanţ genetic care ar putea reduce populaţia de ţânţari Anopheles gambiae – cel mai răspândit purtător al unei forme mortale de malarie din Africa Subsahariană.
Acest rezultat a fost obţinut cu ajutorul unui instrument numit Crispr/Cas9, care le-a permis savanţilor să introducă în ADN o enzimă care poate produce schimbările şi să construiască un „transmiţător de gene” care să ajute la transmiterea modificărilor la viitoarele generaţii, în proporţie de 99,6%. Pe măsură că acest tratament se răspândeşte, tot mai multe femele devin sterile, populaţia de ţânţari reducându-se gradual.
Cercetările continuă în acest domeniu, iar savanţii spun că primii ţânţari modificaţi astfel genetic ar putea fi eliberaţi în natură peste vreo zece ani.
