Celebrele arme automate Kalașnikov, inventate în Rusia, sunt fabricate în multe alte țări, iar cele mai proaste copii sunt cele românești.
Aceasta este concluzia unui articol publicat pe site-ul rusesc Sputnik, sub titlul „Cele mai proaste cinci clone ale armei Kalashnikov”.
Dintre aceste cinci copii, două sunt variante românești, una poloneză, una irakiană și una chinezească, susține Sputnik.
În fruntea clasamentului armelor proaste este plasată pușca automată românească Model 65 (fabricată începând cu anul 1965). Agenția Sputnik îl citează pe un expert în domeniul armamentului, Igor Zenciuk. „Dacă varianta originală, sovietică a acestei arme putea fi utilizată fără probleme, cea românească avea foarte multe. În anul 1965, românii au început un experiment: i-au modificat forma, i-au scurtat încărcătorul, i-au pus un mâner inutil. Nu cred că varianta românească a păstrat vreuna dintre calitățile armei originale”, susține Zenciuk.
Armele românești – mai bune decât cele americane
În ciuda defectelor găsite de expertul rus, pușca automată românească a fost exportată în foarte multe țări ale lumii, recunoaște articolul din Sputnik. De exemplu, arme automate românești au fost utilizate de armata georgiană în anul 2008, în timpul conflictului din Osetia de sud. În acea perioadă, militarii georgieni au preferat să se doteze cu arme românești, în loc să cumpere puști americane XM-15.
În topul celor mai proaste copii de arme Kalașnikov, după Modelul 65 românesc apare arma semiautomată irakiană Tabuk – copiată după modelul iugoslav Zastava M70, care a copiat originalul rusesc. Armele Tabuk au fost utilizate mai întâi în războiul dintre Irak și Iran, în anii '80.
Clasamentul rusesc al armelor proaste mai include un model polonez din anul 1988, denumit KbK, o altă pușcă automată românească, model 1986 precum și arma tip 86 S, fabricată în China.
Despre arma românească din anul 1986, Sputnik spune că reprezintă o versiune de calibrul 5,45 milimetri a armei originale sovietice. Arma Kalașnikov originală și primele sale copii au avut calibrul 7,62 milimetri, iar ulterior țările comuniste au trecut la calibrul 5,45 milimetri.
Evoluția armelor Kalashnikov nu s-a oprit însă nici după căderea comunismului. Începând cu anul 1991, în Rusia se produce modelul AK – Seria 100, în mai multe variante – pentru cartușe de 7,62 milimetri, 5,45 milimetri sau 5,56 milimetri (ultimul fiind calibru NATO). Armele AK – Seria 100 ar putea fi produse, cu acordul Rusiei, și în India.
AK Seria 100 are o cadență de tragere de până la 900 de gloanțe pe minut, iar acestea pot fi trase nu doar foc sau automat, ci și în rafale de câte trei gloanțe.
Evident, articolul din Sputnik nu îi găsește armei rusești AK – Seria 100 niciun defect.
