Începutul primăverii e propice pentru lucrările de reamenajare a grădinii. Acum, când plantele încă nu şi-au început ciclul vegetativ, puteţi să faceţi lucrări importante de reorganizare a spaţiului grădinii.
Arhitectura de bază a unui astfel de spaţiu este dată de alei. Dacă sunteţi în situaţia de a desena sau redesena aleile, una din soluţiile pe care le aveţi este reprezentată de pavelele din ciment.
Acestea au o serie de avantaje cu ar fi: au forme şi culori pentru toate gusturile. Au rezistenţă bună în timp, uşurinţă în montare şi întreţinere.
Eventualele stricăciuni ulterioare pot fi reparate simplu, chiar de către proprietar, prin înlocuirea pavelelor afectate (crăpate, deplasate, decolorate etc.). De asemenea, au un preţ convenabil, atât în privinţa materialelor, cât şi a manoperei.
Pe lângă aceste calităţi, trebuie să menţionăm şi dezavantajele pe care le au pavelele din beton. Mai întâi, dacă pigmentul folosit la colorarea lor este de calitate inferioară, culoarea se va degrada în timp.
Cimentul, fiind un material poros, poate fi pătat foarte uşor, deci substanţele căzute accidental se scot foarte greu – mai uşoară fiind înlocuirea pavelelor afectate, decât curăţarea lor. O altă problemă poate fi calitatea betonului din care pavelele sunt fabricate.
Dacă nu sunt respectate reţetele, pavelele vor fi relativ uşor afectate de factorii atmosferici şi de intesitatea traficului.
Etape de lucru:
1. Pregătirea suprafeţei. Suprafeţele de montaj sunt cele care asigură calitatea lucrării. Ele trebuiesc pregătite în aşa fel încât să genereze planeităţile dorite pentru pavajul prefabricat. Aici, suprafaţa din ciment a fost decupată pentru montajul bordurii.
2. Curăţarea suprafeţei de montaj. Suprafaţa de montaj din ciment trebuie să fie bine curăţată de nisip şi pietriş, deoarece poziţionarea pavelelor are de suferit atunci când pe suport se găsesc astfel de materiale.
3. Premontajul. După măsurarea atentă a terenului se trasează cu „firul întins” poziţia bordurii. După aceea se face un premontaj pentru calcularea pieselor întregi. Acum se calculează, se trasează şi se taie piesele în unghi.
4. Montajul bordurii. Se întinde adezivul iar piesa se aşează pe poziţie, având grijă să se păstreze aliniamentul trasat anterior. Se presează prin lovituri uşoare aplicate cu ciocanul de cauciuc. Se verifică din nou poziţia piesei.
5. Montajul pe nisip. Pe o şapă semiumedă din nisip se toarnă zeamă de ciment care în reacţie cu şapa va face priză şi va fixa modulul. Se aşează şi se presează piesa, având gijă să se păstreze rosturile de dilatare constante.
6. Definitivarea montajului. Pe tot parcursul montajului se foloseşte dreptarul cu bulă de aer pentru a verifica planeitatea suprafeţei, cât şi păstrarea pantei de scurgere a apei. După montare se presară nisip şi se curăţă suprafaţa finită.
Sfatul meşterului:
La întâlnirea aleii cu zidul casei trebuie să existe un unghi mai mare de 90° pentru ca aleea să nu ţină apă în zona respectivă.
Umplerea rosturilor
Între elementele de pavaj trebuie lăsat un rost de 2-3 mm . Dacă se foloseşte strat de mortar, atunci, între elementele de pavaj se vor lăsa rosturi de 8-10 mm care se vor umple cu mortar
În rosturi se presară nisip fin (granule de maxim 2 mm), după care se mătură bine suprafaţa pavată.
Pentru elementele de pavaj montate pe mortar umplerea finală a rosturilor cu mortar se realizează în 4 ore de la aşezarea pavajului, când rosturile au încă mortar proaspăt de la montajul propriu-zis. În zilele foarte călduroase se poate uda în prealabil pavajul. Amestecul folosit la umplerea rosturilor este un mortar 1:3 (ciment:nisip).
Rosturile se umplu cu ajutorul unei mistrii cu dimensiuni adecvate şi se finisează. Pavajul trebuie protejat de trafic pietonal sau auto cel putin 48 ore.
Altă metodă de umplere finală cu mortar a rosturilor este cimentarea uscată. Se mătură perpendicular pe direcţia rosturilor un mortar uscat 1:3 (ciment:nisip). Amestecul uscat se va fixa datorită umezelii din mortarul folosit la aşezarea elementelor de pavaj. Metoda este folosită când pavajul este perfect uscat.
