Cu simplitate, artistul englez Peter Juerges povesteşte pentru România liberă despre fotografie şi, la invitaţia redacţiei, propune publicului român o serie de fotografii proprii care să ilustreze specificul Marii Britanii.
Peter Jurges spune despre sine că este un comunicator vizual. „Sunt un produs al anilor ’60, când imaginea era extrem de importantă, când fotografii şi fotojurnaliştii aveau acces în casele oamenilor şi în inimile lor”, explică, pentru România liberă, britanicul din Cheshire.
„Sunt un turist al şansei„, spune Peter Juerges. Fotograful a absolvit Academia de Artă din Bath, în anii ’60, şi, de atunci, a lucrat în publicitate. Acum, însă, s-a întors la fotografie şi pictură, „îmi interpretez viaţa şi împrejurimile. Da, unii oameni spun despre mine că sunt un artist”.
Juerges povesteşte că şi-a moştenit talentul pentru imagine de la mama lui, care lucra ca ilustratoare, şi l-a hrănit apoi în anii copilăriei şi a devenit un mod de viaţă la maturitate. „Când eram copil, o cameră foto nu era trecută în bugetul familiei, iar atitudinea (lor) era ceva de genul: poţi să desenezi; de ce ţi-ai dori un aparat de fotografiat? Dar ca student şi activist, la sfârşitul anilor ’60, înconjurat de fotografii ale realităţilor „granuloase” ale războaielor din Vietnam şi Biafran, m-am simţit inspirat să lucrez cu aparatul de fotografiat, să captez propria mea realitate vizuală”.
Peter Juerges spune că este norocos că locuieşte în nord-vestul ţării, „cu oraşe industriale, precum Manchester şi Stoke pe un mal al râului Trent şi cu mlaştinile şi stâncile de pe partea cealaltă, ale Peak District- amândouă se potrivesc cu imaginaţia mea şi cu temperamentul meu”, explică fotograful pentru Rl.
Artistul spune că îl inspiră fotografiile lui Don McCullin- „Shellshocked US Marine, Hue, Vietnam”- şi minerii din „Early morning, West Hartlepool, County Durham”, din 1963. „Imaginile memorabile care mi-au rămas în minte sunt ale unui fotojurnalist, nu fotografii de artă”, explică Juerges.
Întrebat care este statutul artistului în Marea Britanie, fotograful susţine că subvenţiile acordate de stat se îndreaptă mai mereu asupra aceloraşi persoane şi că, dacă îţi doreşti să ai vizibilitate, trebuie să trăieşti în Londra sau în apropiere. „Tot ce pot face este să muncesc şi să sper”, îmi spune Juerges în finalul discuţiei noastre.
