Într-o locuinţă, baia este încăperea supusă în cel mai înalt grad degradării. Condiţiile de umezeală specifice, conduc în timp la deteriorarea finisajelor şi a instalaţiilor. Procesul se accentuează considerabil atunci când baia are un perete exterior sau nu posedă un sistem de ventilaţie care să funcţioneze normal.
De asemenea, trecerea timpului duce la demodarea finisajelor. Într-o asemenea situaţie nu se poate opera cu jumătăţi de măsură atunci când se decide renovarea băii. Reamenajarea trebuie să fie una radicală, care să includă toate elementele: instalaţii, obiecte sanitare, termo şi hidroizolaţii şi finisajele din plăci ceramice.
Ignorarea sau lăsarea conştientă deoparte a unui singur element poate să conducă în timp la consecinţe dezastruoase pentru întregul ansamblu. De aceea se recomandă o planificare atentă a lucrărilor şi o alocare suficientă de resurse financiare, astfel încât toate elementele băii se fie cuprinse în procesul de înnoire.
Cazul pe care îl vom prezenta în continuare este concludent pentru situaţia generală prezentată mai sus. Este vorba de o baie a unui apartament de 88 mp, care de la darea în folosinţă, în urmă cu 75 de ani, nu a cunoscut decât intervenţii minore asupra instalaţiilor.
Pe lângă toate categoriile de probleme enumerate deja, s-a mai adăugat şi cea clasică pentru băi, lipsa spaţiului. Toţi aceşti factori defineau starea în care se găsea sala de baie la debutul lucrărilor.
Prima măsură cuprinsă în planul de renovare a fost găsirea unei soluţii pentru problema ridicată de spaţiul redus. Suplimentarea acestuia a fost imposibilă din cauza structurii de rezistenţă a imobilului. În aceste condiţii, sporirea funcţionalităţii s-a făcut prin redispunerea corpurilor sanitare în cei 3,5 mp disponibili.
Cea mai importantă măsură a constat în montarea căzii pe lăţimea posterioară a încăperii. Iniţial, ea era montată pe peretele stâng-longitudinal, imediat lângă uşa de acces, lucru ce afecta serios funcţionalitatea spaţiului (foto 1).
La debutul lucrărilor au fost eliminate toate finisajele vechi de pe pereţi şi pardoseală împreună cu obiectele sanitare. Pardoseala a fost curăţată până la stratul din beton al planşeului, după care a fost turnată şapă din ciment şi nisip (foto 2).
Pereţii au fost tencuiţi iar zona în care finisajul a fost realizat cu vopsea, a fost gletuită în două straturi. Pe tavan a fost construit un planşeu fals din profile metalice şi plăci din gips-carton rezistent la umezeală (foto 3).
Instalaţiile de apă caldă şi apă rece au fost construite cu conducte din polipropilenă, care, după ce au fost trecute printr-un strat de material izolant, au fost montate în şanţuri săpate în pereţi şi pe pardoseală. Pentru instalaţia de scurgerea au fost folosite ţevi din PVC. Toate acestea au fost astupate în procesul de tencuire a pereţilor şi de turnare a şapei.
Elementul de originalitate al băii, fereastra rotundă, a fost păstrată ca formă, rama fiind înlocuită cu una din PVC. Pentru pardoseală şi pereţi au fost folosite plăci ceramice din aceeaşi gamă cromatică.
