De cele mai multe ori, oficialii militari aleg locuri ciudate, izolate şi necunoscute oamenilor de rând pentru a construi baze militare, scrie wired.com.
Unele baze militare sunt folosite ca spaţii de testare pentru ultimele descoperiri în materie de tehnologie militară şi spaţială. Altele au ca scop adăpostul împotriva teroriştilor şi a epidemiilor globale.
Pe lângă obscuritatea lor, aceste baze sunt dovada încrederii armatei în tehnologie. Indiferent de cât de izolate ar fi aceste locuri, rachetele balistice intercontinentale pot fi reperate, sunt lansate avioane-ţintă secrete, iar ionosfera poate fi studiată cu ajutorul antenelor din aceste baze.
Galeria de mai sus reuneşte şapte astfel de baze militare construite în cele mai pustii locuri, de la deşerturile din Utah şi până la insulele din Cercul Arctic şi din Pacific.
Baza aeriană din Thule
De-a lungul coastei de nord-vest a Groenlandei se întinde una dintre cele mai izolate baze militare ale Statelor Unite şi casa unui radar gigant pentru supravegherea rachetelor balistice intercontinentale.
Numit Ballistic Missile Early Warning System (BMEWS), radarul de la baza aeriană Thule funcţionează prin trimiterea de unde radio în ionosferă şi detectarea astfel a oricărui obiect care zboară peste Polul Nord de îndată ce străbate orizontul.
Însă de la încheierea Războiului Rece, misiunea radarului din Thule şi-a mai pierdut din importanţă. Un atac nuclear de tipul celor temute de Pentagon în anii ’70 sau ’80 este, acum, greu de imaginat. Vestea bună este că BMEWS şi-a găsit o nouă întrebuinţare – monitorizarea sateliţilor şi a corpurilor plutitoare din spaţiu.
Baza militară Dugway
Localizată în deşertul de la sud-vest de Salt Lake City, Utah, baza militară Dugway cuprinde o pistă de bowling, un teren pentru vânătoare şi piscine de înot. Şi, dacă vă plictisiţi de toate acestea, îi puteţi ajuta pe militari să testeze arme chimice şi biologice.
După cel de-al Doilea Război Mondial, Dugway a reprezentat principala bază militară destinată experimentelor cu arme chimice, iar acum, găsirii de soluţii împotriva lor. După 1990, rezervele de chimicale au început să fie distruse, dar încă se testează măşti de gaze şi sisteme de detectare ale chimicalelor acolo. Mai mult, se realizează antrenamente pentru a curăţa urmele unui atac chimic, într-o clădire de testare în valoare de 30 de milioane de dolari, de dimensiunea unui avion mic.
Mii de teste s-au desfăşurat acolo în anii ’60. Cel puţin 12 dintre acestea au implicat eliberarea de material radioactiv din avioane pentru a vedea dacă metoda poate fi adaptată pentru o armă. Cel mai notoriu test, desfăşurat în 1968, a rezultat cu moartea a şase mii de oi aflate pe o vale alăturată.
Atolul Kwajalein
În rândul bazelor insulare ale SUA din Pacific, Atolul Kwajalein este mult mai puţin cunoscut decât bazele de la Guam şi Okinawa. Cu decenii în urmă însă, teste implicând rachete balistice au ajutat la dezvoltarea tehnologiei care a dus în final la internet. În ultimii zece ani, spaţiul a servit la testara detectorilor de rachete, precum THAAD. Mai mult decât atât, în ultimii ani, insulele au fost folosite de asemenea pentru testarea armelor hipersonice, care folosesc statoreactoare pentru a proiecta rachete cu viteze foarte mari.
Atolul este format din aproximativ 97 de insule mici (dintre care 11 sunt „închiriate” de către SUA de la Republica Insulelor Marshall), dispuse pe 1.100 mile pătrate, în jurul unei lagune. Să trăieşti pe una din aceste insule trebuie să fie unic…
Baza secretă cu drone din Arabia Saudită
Rămâne o întrebare deschisă dacă aceasta este sau nu o bază secretă a Statelor Unite, ascunsă în deşertul din Arabia Saudită, având ca scop atacarea grupării al Qaida cu drone. Spaţiul văzut pe hartă arată, fără îndoială, ca şi când este construit special pentru a fi ascuns. Aerodromul se contopeşte cu dunele de nisip şi, în imaginile sateliţilor, dronele nu sunt vizibile. Însă există două piste îndeajuns de mari pentru lansarea şi aterizarea dronelor, cu o a treia aflându-se în construcţie.
Raven Rock Mountain Complex
Acesta este locul în care, în eventualitatea unei catastrofe de proporţii majore, oficialii Guvernului american s-ar putea retrage. Cunoscut şi drept „Pentagonul de rezervă”, complexul este mai degrabă un buncăr ascuns într-un munte din Pennsylvania, la şase mile nord de Camp David.
Din păcate, este inaccesibil publicului, ceea ce face imposibil de spus ce se întâmplă, mai exact, acolo. Se pare că Air Force One foloseşte tehnologia de monitorizare a vremii găsită în Site R, după cum este cunoscut buncărul. De asemenea, Site R conţine birouri folosite de Defense Threat Reduction Agency – o agenţie a Pentagonului concentrată pe combaterea proliferării armelor nucleare, chimice şi biologice.
Eareckson Air Station
În tundra din Insula Shemya, din Arhipeleagul Aleutine, la 200 de mile est de Rusia, se găseşte un aerodrom într-atât de obscur, încât nici măcar US Air Force nu se străduieşte prea mult să pătreze locul neafectat de clima arctică dură. Însă din 1977, baza găzduieşte radarul masiv Cobra Dane, construit pentru a detecta rachetele lansate de Uniunea Sovietică peste Polul Nord.
Eareckson şi Cobra Dane se luptă pentru a-şi găsi o misiunea în secolul 21. Pe lângă radarul, încă întreţinut pentru suma de 65 de milioane de dolari, folosit pentru monitorizarea lansărilor de rachete din Korea de Nord, baza mai este folosită ca spaţiu pentru aterizarea urgentă a avioanelor care zboară între America de Nord şi Asia. Însă odată aterizate, poate fi greu pentru acestea să se pună din nou în mişcare, date fiind vânturile oceanice extreme.
Staţia de cercetare HAARP
Cunoscută şi obscură în acelaşi timp, staţia de cercetare HAARP reprezintă spaţiul de desfăşurare a proiectului cu acelaşi nume, finanţat de Pentagon. HAARP (High Frequency Auroral Research Program) este un program de cercetare asupra frecvenţelor aurorale active. Bugetul alocat de Guvernul american pentru acest proiect a crescut de la 9 milioane de dolari în 2010 la 22 de milioane în 2012.
Pentru proiectul HAARP se utilizează un echipament constituit dintr-o reţea de antene, fiecare antenă fiind alimentată din propriul său generator putând încălzi părţi din ionosferă prin intermediul undelor radio. Pentagonul ar putea folosi acest sistem pentru a comunica cu submarine aflate în adâncul oceanului sau pentru a înlătura electronii rezultaţi în urma testelor nucleare, eliminând astfel interferenţele în comunicarea cu sateliţii.
Citeşte şi FOTO: Cum arată COLOSUL aerian care a făcut ravagii în VIETNAM şi continuă să semene TEROARE
Citeşte şi Albania, ţara BUNCĂRELOR. Vezi de ce au fost contruite peste 750 de mii de ascunzători
Citeşte şi FOTO: Germanii nu se dezmint! Vezi care sunt şi cum arată cele mai performante TANCURI din lume!
