Numărul celor care aleg să facă sport de anduranță a crescut exponențial în ultimii ani. Care este istoria acestui tip de sport în România, cine sunt cei care participă la competiții, ce îi îndeamnă și cum le influențează viața aflăm dintr-un studiu realizat recent de Adrenallina.ro și prezentat de Roxana Lupu, sportivă de anduranță.
Triatlonul este un sport ce cuprinde trei discipline sportive, practicate consecutiv în cadrul unui eveniment sportiv – înot, bicicletă și alergare –, iar distanțele diferă în funcție de tipul de triatlon.
O astfel de competiție și-ar avea începuturile istorice în anii ’20, în Franța, când a avut loc o cursă de acest gen, intitulată la vremea aceea „Cele 3 sporturi“. Abia în 1974, în San Diego (California) a avut loc primul eveniment modern denumit triatlon, la care au participat atunci 46 de concurenți.
În România, prima competiție de triatlon a avut loc 17 ani mai târziu, în 1991, și a adunat la start doar 6 participanți.
De atunci și până acum s-au întâmplat lucruri bune în triatlonul românesc: a crescut enorm numărul celor care îl practică, mai ales în ultimii ani; la start se aliniază din ce în ce mai mulți triatloniști de gen feminin; a crescut nivelul de organizare, ba chiar anul trecut România a găzduit Cupa Europeană Premium la triatlon, la TriChallenge Mamaia, cu sportivi de talie internațională, din peste 20 de țări, aliniați la start.
Este totuși un sport tânăr: abia în anul 2000 și-a făcut debutul ca sport olimpic, la JO de la Sidney, cu distanța olimpică: 1.500 metri înot, 40 kilometri de bicicletă și 10 kilometri de alergare.
Anduranța se practică după 30 de ani
Chiar dacă alergarea este sportul cel mai popular în România, dacă ne referim la practicanții amatori, am început cu triatlonul din două motive: a avut cea mai mare creștere de noi adepți în ultimii doi ani și continuă să strângă prozeliți din rândul celor care deja aleargă sau practică măcar unul dintre cele trei sporturi.
Triatlonul este un sport de anduranță, așa cum este orice alergare ce trece de 21 sau 42 kilometri.
Un studiu pe care l-am realizat recent*, în rândurile românilor sportivi amatori, referitor la sporturile de anduranță, a scos la iveală detalii interesante.
Astfel, românii care încep să abordeze distanțe mai mari sunt trecuți de 30 de ani, prin urmare cei mai mulți sportivi amatori de anduranță au între 30 și 40 de ani.
Un procent semnificativ este susținut și de categoria de vârstă 40-50 de ani. 24% dintre românii care participă la maratoane şi ultramaratoane de alergare, maratoane de ciclism, competiţii de anduranţă la înot, triatlon, triatlon pe distanță semi-lungă (Half Ironman) și lungă (Ironman) sunt cuprinși în acest segment.
Care ar putea fi explicațiile acestui fenomen? Iată câteva: rezistența la efort prelungit are o componentă mentală semnificativă, astfel că experiența de viață își spune cuvântul; deloc de neglijat este și situația financiară a celui care practică un sport de anduranță: e nevoie de echipament, de antrenamente specializate, deplasări la ture de antrenament și competiții.
Cum te influențează sportul la serviciu?
Cei mai mulţi dintre participanţii la studiu practică alergarea pe distanţe lungi şi foarte lungi: semimaraton – 21,1 km, maraton – 42,195 km, ultra – peste 42,195 km.
Al doilea cel mai practicat sport de anduranţă în România este ciclismul, iar al treilea cel mai practicat sport de anduranţă este triatlonul.
Am vrut să aflăm în ce mod îi influențează pe români faptul că practică un sport de anduranță și cum anume se propagă acest obicei în celelalte zone din viața lor: familie, carieră. Așa că la întrebarea cum li s-a schimbat viaţa profesională, cei mai mulți dintre respondenţi (52%) au spus că au devenit mai organizaţi şi mai energici, că dau mai mult randament şi se concentrează mai bine la locul de muncă.
Mai mult, 31% dintre ei au spus că au dezvoltat un sistem de time management mult mai bun decât înainte, iar 17% mărturisesc că au devenit mai populari printre colegi şi o inspiraţie pentru cei din jur (colegi, şefi, subordonaţi).
Studiul a fost realizat în luna februarie 2016, de Adrenallina.ro, platformă de sport de anduranță, și Adrenallina, Sports PR & more, prima agenție de comunicare sportivă din România, pe un eșantion de 300 de persoane, femei și bărbați, cu vârste cuprinse între 20 și 60 de ani. Datele au fost obținute prin intermediul unui chestionar online distribuit prin e-mail și social media.
Motivație. Încredere și autodescoperire
Care este însă motivația principală a celor care aleg să depășească distanțele clasice, provocându-și limitele în curse de anduranță și ultra-anduranță?
Cei mai mulți români practicanți ai sportului de anduranță au mărturisit că aleg distanțe lungi pentru că trăiesc senzații interesante, intră într-o stare de flux și meditație – petrec mai mult timp cu ei înșiși și intră într-un proces de autocunoaștere.
Se autodescoperă, învață că pot mai mult decât credeau și transferă această nouă încredere căpătată în toate celelalte sfere ale vieții lor. Nu e puțin lucru.
