Biblioteca Congresului American a dezvăluit recent o serie de imagini ce înfăţişează mai mulţi copii din New Orleans, sclavi albi în societatea americană a anilor 1860. Fotografiile sunt dovezi ale campaniei de propagandă ce a fost desfăşurată cu scopul de a strânge fonduri pentru şcolile sărace din Louisiana, scrie Daily Mail.
Autorii campaniei credeau că feţele albe ale lui Charles Taylor, Rebecca Huger, Rosina Downs şi Augusta Broujey ar impresiona donatorii, care ar fi mai înţelegători faţă de necazul sclavilor recent emancipaţi şi în consecinţă, mult mai generoşi.
Tinerii sunt infăţişaţi alături de alţi copii cu ten inchis în fotografii sepia, îngălbenite, cu titlul de “Sclavi emancipaţi”. Imbrăcaţi în haine dichisite, au fost infăşuraţi în steagurile Americii şi fotografiaţi. Explicaţia pozei suna cam aşa : “Aceşti copii au fost daţi afară din cauza culorii pe care o au’’.
Pentru a face ca şcolile din Louisiana, care aveau în jur de 10.000 de elevi şi aproximativ jumătate din numărul total de copii negrii ai statului, să funcţioneze în continuare, organizaţiile au lansat o campanie de propagandă. Aceasta a fost coordonată de Asociaţia Naţională a Sclavilor Eliberaţi (National Freedman’s Association) Asociaţia Misionarilor Americani (American Missionary Association) şi de ofiţeri din armata americană.
Au ales cinci copii, dintre care patru aveau tenul palid, şi trei adulţi care fuseseră sclavi şi i-au trimis către Nord, intr-un turneu de publicitate, conform autoarei eseului “White Slaves”, Celia Caust-Ellenbogen.
Însoţiţi de trei adulţi, foşti sclavi – Wilson, Mary şi Robert, împreună cu George Hanks, colonelul diplomaţilor din Africa, au fost fotografiaţi în New York şi Philadelphia.
Intr-un articol publicat de revista de politică “Harper’s Weekly”, copiii au fost numiţi “perfect albi” şi “foarte bălai”. A fost observat şi ce-l de-al cincilea copil, Isaac, ce era un negru în vârstă de 8 ani, dar care era mai inteligent decât tovarăşii săi.
Publicaţia a descris pe fiecare dintre foştii sclavi. În secţiunea dedicată adulţilor, Wilson Chinn a fost descris ca având în jur de 60 de ani, cu iniţialele fostului stăpân (un cultivator de zahâr) însemnate pe cap cu un fier încins.
Mary Johnson, o fostă bucătăreasă, avea mâinile şi spatele acoperite cu cicatrici. Acestea erau urmările tăieturilor pe care i le-au făcut stăpânii săi după ce intârziase cu o jumătate de oră să le aducă cafeaua de la ora 5. Ea a fugit apoi de la acea familie.
Cel de-al treilea adult, Robert Whitehead, a fost un preot care fusese vândut pentru 1,525 dolari ca pictor de case şi nave. “Preotul poate citi şi scrie bine şi este un vorbitor înflăcărat”, a explicat revista. Ulterior, el s-a înrolat în armată.
Isaac White era copilul cu tenul mai închis la culoare decât al celorlalţi copii. Harper’s scrie cum “el fusese la şcoală 7 luni şi aş indrăzni să spun că nici macăr un copil din 50 nu ar fi reuşit să evolueze atât de mult într-un interval de timp atât de scurt”.
Unul dintre copiii “albi”, fetiţa în vârstă de 11 ani, Rebecca Huger, a fost o sclavă in casa tatălui ei. “După toate aparenţele, este perfect albă”, scrie publicaţia. Augusta Broujey (9 ani) aparţinea, de asemenea, unui membru al familiei – fratele său vitreg – iar mama sa era “aproape albă”.
Rosina Downs, blondina de 6 ani, se trăgea dintr-o familie pe care mama sa s-a chinuit să o întreţină.
Singurul copil “alb”, Charles Taylor, fusese vândut de două ori ca sclav – o dată de tatăl său. “Băiatul este cu siguranţă inteligent”, scrie revista.
Fiecare fotografie fusese printată în masă, avea mărimea unei cărţi de vizită şi costa 25 de cenţi, scrie Caust-Ellenbogen. Pe fiecare carte era scris că banii se vor duce către şcolile din Louisiana, “dedicate educării oamenilor de culoare”.
Kathleen Collins, autoarea scrierii “Portraits of Slave Children”, spunea că speră ca “aceste portrete enigmatice ale copiilor cu trăsături caucaziene să determine binefăcătorii să contribuie la viitorul unei rase care le-a fost refuzat în mod voit acestor copii”.
Cel puţin 22 dintre copiile fotografiilor există şi astăzi.
