Goana după spaţiu este deja un fenomen cât se poate de cunoscut în domeniul reamenajărilor. Se ştie că fiecare metru pătrat este cu atât mai preţios, cu cât aria utilă a locuinţei este mai mică.
Pentru a spori gradul de confort al casei, trebuie să folosim la maximum orice fel de resurse, recuperând toate spaţiile care pot fi exploatate. Această problemă este specifică apartamentelor de bloc construite înainte de 1990.
Pe parcursul timpului v-am prezentat numeroase căi de soluţionare a acestui inconvenient, dând ca exemplu diferite tipuri de apartamente. De această dată vă vom arăta cum poate fi întrebuinţată o anumită zonă chiar şi acolo unde spaţiul prisoseşte.
Altfel spus, orice colţişor al casei poate fi amenajat în aşa fel încât să ne facă plăcere să locuim în el. Este drept că, în asemenea situaţii, apar cheltuieli suplimentare, însă orice amenajare trebuie să se plieze pe bugetul disponibil.
Cazul particular pe care îl vom prezenta în continuare este cel al unei vile al cărei regim de înălţime este de trei niveluri: parter, etaj şi mansardă. Mai exact, ne vom referi la mansardă. Aceasta a fost amenajată ca spaţiu locuibil, cu toate că celelalte două niveluri inferioare însumează o suprafaţă utilă de 180 mp.
Proprietarii au decis să folosească podul casei ca spaţiu de depozitare a diferitelor obiecte. Astfel s-a născut planul de amenajare a acestuia ca spaţiu locuibil.
Proiectul a fost însă conceput astfel încât să fie îndeplinite ambele funcţiuni. Spaţiul a fost gospădărit judicios, la final obţinându-se atât o zonă locuibilă, cât şi alta de depozitare.
Pentru aceasta, au fost folosite volumele din unghiurile moarte, existente la întâlnirea celor două ape ale acoperişului cu planşeul. Este vorba de acele zone ale podului care nu puteau fi utilizate din cauza înălţimii lor reduse.
Ele au fost închise prin ridicarea unui perete cu o înălţime de 1,2 m la o distanţă de un metru faţă de extremitatea inferioară a celor două ape ale acoperişului. Spaţiul rezultat a fost compartimentat, pe fiecare latură a mansardei, în câte trei nişe. Pentru fiecare nişă a fost construită câte o uşă de acces.
Accesul în mansardă se face direct din casa scării, fără a fi intermediat de o uşă. În jumătatea dreaptă a golului existent între casa scării şi mansardă au fost construiţi trei stâlpi din gips-carton ce maschează, într-o oarecare măsură, comunicarea între cele două spaţii.
Cel mai spectaculos element al mansardei este, cu siguranţă, plafonul. Jocul de planuri al acestuia dă senzaţia unui corp multifaţetat.
În baie au fost montate un lavoar, un vas de WC şi o cădiţă de duş cu dimensiunile de 90X90 cm. Pentru aceasta a fost construit un postament din cărămidă roşie.
Combinaţia de culori şi materiale folosite pentru finisarea sălii de baie este una complexă, surprinzătoare pentru o astfel de funcţiune. Mai exact, s-a apelat la două tipuri diferite de zugrăveală şi s-au folosite două culori, roşu şi alb, pentru faianţă şi gresie.
Instalaţiile au fost realizate din cupru şi polipropilenă, iar conductele au fost montate îngropat în pereţi şi pardoseală.
În vederea asigurării confortului termic, au fost montate patru calorifere (unul dintre ele de mari dimensiuni). În această zonă, un aport important îl are termoizolaţia care a fost aplicată atât pe pardoseală, cât şi pe pereţi şi şarpantă.
