Placarea cu fainţă este o operaţie care nu poate să lipsească din cadrul nici unei reamenajări, deoarece plăcile ceramice sunt materiale de finisaj de neînlocuit în anumite zone ale locuinţei.
Asta pentru că ele prezintă calităţi pe care nici un alt material nu le posedă. Dintre ele putem menţiona faptul că sunt uşor de curăţat, sunt rezistente la umezeală, sunt ecologice şi au un aspect plăcut.
Faianţa este tipul de material pentru finisaj care, pe lângă rolul utilitar, prezintă şi o importantă funcţie estetică. Astfel, cu ajutorul plăcilor ceramice se pot crea efecte de design, contraste de culoare sau se poate marca destinaţia unor spaţii (exemplu: frontul de lucru al bucătăriei).
Suntem obişnuiţi să gândim placarea pereţilor din baie în cel mai simplu mod: folosind plăci de aceeaşi culoare şi cu acelaşi model, montate în stil clasic, în rânduri verticale şi orizontale regulate.
Dacă însă vom elimina regula aceasta, fără să fie necesar să creştem bugetul pentru achiziţionarea unor plăci ceramice mult mai scumpe, şi vom introduce factorul creativitate, aspectul final al băii va beneficia cu siguranţă de originalitate.
Acest lucru s-a întâmplat în cazul renovării unei băi obişnuite de bloc. La sugestia meşterului, proprietarii au fost de acord să renunţe la tiparul obişnuit de montaj al faianţei. În locul acestuia, meşterul a creat un model (foto 1) care, ulterior, a fost transpus pe pereţi.
Au fost folosite plăci ceramice pătrate (30×30 cm) în două culori, albastru-indigo şi alb. Modelul a fost conceput în aşa fel încât să fie transpus pe trei din pereţii băii. El pune în evidenţă atât aspectul cromatic al plăcilor, cât şi două tehnici diferite de montaj. Astfel, plăcile albastre au fost montate în romb, în timp ce plăcile albe au fost montate liniar.
Înainte de începerea montajului propriu-zis, pereţii au fost foarte bine curăţaţi de vechile finisaje, după care au fost tencuiţi, respectiv placaţi cu gips-carton.
Pe unul din pereţii placaţi cu gips-carton a fost transpus, la scară mică, modelul de placare. Acesta are rolul să ghideze permanent meşterul. De asemenea, modelul a fost desenat la scară 1:1 pe cei trei pereţi.
Odată terminate aceste etape preliminare, placarea a început având ca bază marginile căzii (foto 2).
Pe unul din pereţi, modelul a fost conceput în aşa fel încât să încapă trei plăci montate în romb. În acest fel, unul din două rânduri au putut fi încheiate cu jumătăţi perfecte de plăci (foto 3).
Atunci când s-a ajuns cu montajul în zona liniei care separă cele două zone, plăcile albastre au fost măsurate şi tăiate în aşa fel încât să respecte perfect marcajul (foto 4).
În etapa a doua a lucrării a fost placată zona mediană, rezervată culorii albe. Aceste plăci au fost montate după tehnica des uzitată a liniilor verticale şi orizontale (foto 5).
În zona inferioară a acestei zone, plăcile albastre, deja montate, au fost folosite drept bază şi ghidaj.
În partea ei superioară au fost respectate liniile trasate la începutul lucrării.
În sfârşit, în zona superioară a pereţilor a fost reluat montajul plăcilor albastre, în aceeaşi tehnică în romb, până la linia plafonului (foto 6).
