Anul trecut, autoritățile din Brazilia au fost luate prin surprindere când au izbucnit protestele de stradă în timpul Cupei Confederațiilor la fotbal, un fel de încălzire pentru marele eveniment de anul acesta, Cupa Mondială, care va fi găzduită de 12 orașe din toată țara, începând cu luna iunie. Protestatarilor, care erau nemulțumiți că cele 11 milioane de dolari cheltuite pentru noi stadioane și infrastructură pentru Cupa Mondială ar fi trebuit investite mai degrabă pentru îmbunătățirea serviciilor publice precare din Brazilia, li s-a răspuns cu violență. Și, totuși, protestele au continuat pe tot parcursul anului.
Nu surprinzător, FIFA și sponsorii corporatiști ai Cupei Mondiale sunt îngrijorați că ei și oficialii brazilieni nu vor reuși să țină sub control protestele în timpul turneului. Mai rău este că o mulțime de propuneri legislative apărute în această perioadă ar restricționa mai mult ca sigur libertatea de adunare.
Izbucnirea acestui val de proteste se explică prin faptul că turneul de fotbal este un punct focal pentru nemulțumirile eterogene ale oamenilor, îngrijorați de chestiuni diverse, de la educație, corupția poliției și abuzul de putere. În iunie anul trecut, un milion de oameni a ieșit în stradă. În Brasilia, 45.000 de protestatari au mărșăluit, în tăcere, pe bulevarde.
Demonstrațiile recente au fost declanșate de relocarea forțată a brazilienilor săraci din favelele din Rio de Janeiro în proaspăt construitele locuințe aflate la periferie – gest al autorităților pentru a preveni ca evenimentul sportiv să fie eclipsat de sărăcie și neliniștea socială. Săptămâna trecută, protestele au reînceput în districtul Copacabana, după ce un dansator a murit. Localnicii spun că a fost împușcat de polițiști, care acum sunt ajutați de armată să mențină ordinea.
Folosirea soldaților pentru menținerea ordinii civile este, desigur, semnul unui regim autoritar, nu al unei democrații. Iar propunerile legislative pe tema securității includ folosirea sperietoarei ”terorismului”, care este aproape inexistent în Brazilia (dar foarte folositor poliției), pentru a înăbuși orice urmă de opoziție. O inițiativă propusă în februarie ar criminaliza protestele în timpul unui eveniment sportiv. Întrucât în societatea braziliană nu există anarhiști violenți care să țină prizonieră societatea civilă, guvernul și-a asumat acest rol.
Am fost în Brasilia în urmă cu două săptămâni, când se împlineau 50 de ani de la lovitura de stat, iar oamenii sărbătoreau prin manifestări culturale și activități publice. A fost tema Târgului Internaţional de Carte, sponsorizat de Ministerul Culturii.
Exponatele de la târg au atras atenția asupra felului în care oamenii trăiau în timpul dictaturii militare, iar scrisul şi cititul reprezentau componente esențiale pentru o societate civilă liberă. A fost emoționant să vezi aceste omagii aduse libertății, care amintesc cum arată și cum se simte tirania.
Printre exponate, se aflau mai multe desene publicate în perioada dictaturii în “Paquim”, o revistă similară publicaţiei britanice de satiră “Private Eye”. Așa cum se întâmplă adesea cu satira și alegoria, caricaturiștii de la “Paquim” au reușit să strecoare și critici dure la adresa regimului militar – brutalitatea, arestările arbitrare și cenzura – în formă grafică, chiar sub nasul generalilor lipsiți de umor.
Dar, în cele din urmă, generalii și-au dat seama. Când “Paquim” rămăsese printre puținele instituții de presă libere din Brazilia, caricaturiștii au fost arestați, iar la sediul publicaţiei a fost găsită o bombă. Potrivit lui Ricky Goodwin, fost jurnalist la “Paquim” și curatorul expoziției, la un moment dat, când cei mai importanţi caricaturiști și publiciști ai revistei erau în închisoare, oamenii s-au adunat la sediul publicaţiei și au cerut ca revista să continue să apară. Alți jurnaliști s-au alăturat demersului, punându-se în pericol, şi au editat revista.
Răspunsul FIFA și al autorităților la protestele recente pun în pericol ceea ce expoziția “Paquim” celebrează: renașterea libertății și democrației. Problema guvernului președintei Dilma Rousseff, ea însăși închisă și torturată în închisoare în timpul dictaturii militare, este că brazilienii știu acum exact ce este în joc.
Când intelectualii analizează puterile emergente, precum India și Brazilia, se uită la evoluția clasei de mijloc și la progresele făcute în educație și conectivitate. Dar rareori apreciază calitatea democrației și a societății civile – relativa noutate a libertăților câștigate cu greu și a înțelegerii intime a felului în care libertatea indivizilor este afectată de tiranie – fie că vorbim despre o dictatură sau o colonizare. (Încă și mai puțin remarcă aceştia rolul jucat în acest progres de feminism şi drepturile acordate femeilor.)
În particular, faptul că FIFA presează autoritățile braziliene să adopte o legislație anti-democratică este un precedent periculos. Acest efort extra-național din partea sponsorilor Cupei Mondiale evidențiază amenințarea entităților globale corporatiste la adresa societăților civile care abia au câștigat drepturi; multe corporaţii au început să reacţioneze la constrângerile impuse lor de democraţiile puternice.
Cine ar trebui să aprobe legile din Brazilia, poporul brazilian sau Coca-Cola? Când Coca-Cola, sprijinită de armată, setează politici naționale pentru ceea ce se presupune că este o societate liberă, întoarcem o nouă pagină neagră în lupta pentru libertate.
Naomi Wolf este o activistă politică şi un critic social. Cea mai recentă lucrare a ei este “Vagina: A New Biography”.
Copyright: Project Syndicate, 2014.
www.project-syndicate.org
