Generalul (r) Iulian Vlad a dat, când avea 18 ani, mai multe rapoarte olografe către partid în care a arătat cum a încercat să-şi determine tatăl să nu mai meargă la biserică. În delaţiunile sale, actualul general în rezervă susţine că a fost crescut şi educat de partid de la 14 ani. Comitetul Central al UTM scria despre el că “a dus o muncă intensă începând din 1946 – la exproprierea moşierilor, campania electorală din 1946 şi 1948 la naţionalizare”.
Într-un referat întocmit de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor (UTM) şi studiat de News.ro la Arhivele Naţionale, la capitolul „situaţia familiară şi materială” a ex-şefului temutei Securităţi de dinainte de 1989, se precizează că „tatăl deţine 4 hectare de pământ şi este cântăreţ la biserică, a fost prizonier în URSS până în 1947 octombrie, este un element foarte religios, deşi este membru PP şi i-a fost arătat drumul greşit pe care mergea, totuşi nu înţelege să se lase, aceasta şi pentru interese materiale”. Informaţia a fost dată organelor de partid chiar de fiul sau, viitorul general de Securitate Iulian Vlad.
Astfel, într-o „complectare” la Autobiografie, Iulian Vlad povesteşte că, după revenirea în ţară a tatălui său, a activat ca preşedinte al organizaţiei Frontul Plugarilor din judeţul Dolj, până în iulie 1949.
„În mai multe rânduri în toată acesta perioadă a fost chemat la muncă judeţeană, refuzând totdeauna adică tot de atâtea ori de câte ori i s-a propus ridicarea sa în muncă, invocând diferite motive. Că a fost plecat de acasă 6-7 ani de zile (perioada războiului şi a prizonieratului) şi că mama mea nu mai poate să muncească singură, că va duce muncă şi la plasa sau că nu poate să plece pentru că sunt plecat şi eu de acasă şi în sfârşit totdeauna a invocat o serie de motive, în fond motivul pentru care a refuzat munca ce i se propusese a fost altul şi anume el fiind cântăreţ de biserica încă de când a venit din Uniunea Sovietică a mers la biserica”, scria el.
Mai departe, Iulian Vlad povesteşte că în luna august tatăl sau a fost verificat de comisia de partid, „fiind exclus din partid”. „În general poziţia mea faţă de toate aceste probleme este foarte clară. Eu aşa cum am spus în mai multe rânduri am avut discuţii cu el pe chestia bisericii şi pe faptul că nu a primit munca ce i se propusese de judeţeana Frontul Plugarilor. Dealtfel, nici el dacă a mers la biserica şi dacă a continuat să mai fie cântăreţ nu a fost legat de biserică propriu zis, ci de banii pe care-i primea de la biserică. (…) Dealtfel şi el acum se căeşte de tot ce a făcut şi acum caută să muncească să-şi lichideze lipsurile trecutului – Eu defapt i-am spus că va trebui să muncească mult, foarte mult, să dovedească astfel partidului prin muncă, devotamentul său faţă de cauza clasei muncitoare”, mai arăta Iulian Vlad despre tatăl sau, pe când avea numai 18 ani.
Într-o notă suplimentară, Iulian Vlad explica, din punctul său de vedere, de ce a fost exclus din partid tatăl său. „Faptul că a refuzat să meargă într-o muncă la judeţeană se dovedeşte tocmai prin aceea că el sub niciun motiv nu a vrut să se despartă de biserica şi de casă. Părerea mea este însă că acesta ar constitui argumentul cel mai întemeiat, motivul mai de bază. Scoaterea sa din rândurile partidului a constituit atât pentru mine, pentru mama mea şi chiar pentru el o problema atâta de grea încât cu greu poate să fi descrisă.(…) Poziţia mea faţă de această problema nu este poziţia unui fiu, ci poziţia unui membru al Partidului. Acest lucru i-l am arătat, îl mai arăt şi-l voi dovedi partidului, acelui care m-a crescut şi m-a educat începând de la vârstă de 14 ani”, continuă Iulian Vlad „spovedania” către partid, completare la autobiografia semnată la dată de 24 mai 1951.
Din acelaşi documente rezultă că ultimul şef al Securităţii, generalul Iulian Vlad, în tinereţe a renunţat la şcoală pentru munca de la câmp. Potrivit unor caracterizări ale cunoscuţilor, Iulian Vlad era „cam încrezut şi subestima munca altora, şi de multe ori în loc de critică face bârfeli”.
În referatul întocmit de Uniunea Tineretului Muncitor – Comitetul Central şi depozitat la Arhivelel Naţionale, Vlad este prezentat ca provenind „dintr-o familie de ţărani mijlocaşi cu concepţii învechite de acaparare de bogaţii. Tov . Vlad este un element cinstit, ataşat Partidului şi Organizaţiei UTM, din materialul de la dosar reiese că a dus o muncă intensă începând din 1946 – la expropierea moşierilor, campania electorală din 1946 şi 1948 la naţionalizare etc. Sarcinile primite a căutat întotdeauna să se achite de ele în mod conştiincios, are dezvoltat spiritul răspunderii faţă de muncă, are dezvoltat spiritul critic, mai puţin autocritic, de multe ori face critică distructivă, este puţin înfumurat, nu este stăpânit de vicii, are perspective de dezvoltare”, scria în noiembrie 1950 „sectorul verificări” despre cel care avea să devină peste ani şeful Securităţii.
În autobiografia semnată la intrarea în Uniunea Tineretului Muncitoresc (UTM), Vlad arăta că din liceu a urmat numai patru clase. „Mai departe nu am mai putut urma fiindcă nu am mai avut mijloace de a mă întreţine la şcoală”, scria Iulian Vlad în februarie 1949. În acelaşi document, Vlad recunoaşte că la alegerile din 1948 a fost “îndrumător de sector“: „Am lucrat de asemenea pe linia de telefon, la 11 iunie 1948 am plecat cu comisia de plasă pentru naţionalizarea morilor chiaburilor”.
Iulian Vlad (85 de ani) a fost membru al Partidului Comunist din 1946, iar din 1948 până în 1951 a ocupat mai multe funcţii, de la cea de secreta de clasă şi de judeţ, până la cea de şef de secţie al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc.
În perioada 1952-1974, Iulian Vlad a lucrat la Ministerul de Interne, ca specialist în învăţământ militar, iar din 1974 până în 1977 a fost comandantul Şcolii Militare de Ofiţeri. A rămas în continuare în Ministerul de Interne, unde din 1977 până în 1984 a fost secretar de stat, apoi adjunct al ministrului de Interne, până în 1987, când a preluat funcţiile de ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului, până în 6 ianuarie 1990, când a fost trecut în rezervă.
După căderea regimului comunist, Iulian Vlad a fost arestat şi condamnat la 25 ani de închisoare, ca urmare a implicăriii sale în represiunile care au avut loc la Timişoara şi la Bucureşti în decembrie 1989, dar a executat din pedeapsă doar patru ani.
