Jimmy Carter, fostul preşedinte american şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace, discută, într-un interviu acordat The Observer, citat de The Guardian, despre mandatul lui prezidenţial, despre măsurile nepopulare care au dus la piederea cursei electorale în anii ’80 şi despre politica dusă de preşedintele Obama.
Jimmy Carter a fost cel de-al 39-lea preşedinte al Statelor Unite, între 1977 şi 1981. Mandatul său a fost considerat parţial un eşec, din cauză că nu a atacat Iranul în 1979, când 52 de americani au fost luaţi prizonieri, după instaurarea revoluţiei islamice. Atunci, negocierile dintre părţi au eşuat, SUA a încercat să salveze ostaticii, însă operaţiunea a fost un eşec: două elicoptere au explodat şi opt piloţi americani au murit. În acel punct, americanii se aşteptau să bombardeze Teheranul.
Chiar şi soţia lui, cu care este împreună de 65 de ani, a afirmat deseori că, dacă soţul ei ar fi bombardat Teheranul, ar fi câştigat un nou mandat la preşedinţia Americii.
„Mulţi oameni au gândit aşa. Dar ar fi murit zeci de mii de iranieni nevinovaţi şi poate şi ostaticii. Nu am nici un dubiu că am făcut ceea ce trebuia. Dar nu a fost un lucru bine-văzut de populaţie şi nici măcar de consilierii mei de la Casa Albă”, a explicat fostul preşedinte american pentru The Observer.
De altfel, Jimmy Carter a luptat întotdeauna pentru respectarea drepturilor omului: şi ca preşedinte, dar şi cât a ocupat funcţia de guvernator al Georgiei. În 1982, el a fondat Centrul Carter, care luptă pentru drepturile omului şi pentru eradicarea bolilor în Africa. A primit premiul Nobel pentr Pace în 2002, ca recunoaştere a meritelor lui.
În octombrie, Jimmy Carter împlineşte 87 de ani. În prezent, el trăieşte la ferma familiei lui, în Plains, Georgia, împreună cu Rosalynn, soţia lui.
„Cred că întotdeauna şi-a dorit să facă mai mult. În Marină, a făcut ce a ştiut mai bine şi a avansat. Cred că îi stă în fire să fie aşa: să iubească aventura. El a spus mereu: ‘Dacă nu încerci ceva nou, nu vei reuşi’. Aşa că nu i-a fost niciodată frică de eşecuri”, spune Rosalynn, care spune despre soţul ei că nu i-a trecut prin cap să se înscrie în cursa prezidenţială decât după ce a ajuns guvernator.
Carter spune că mandatul de preşedinte a fost „următorul pas”: „Am fost preşedintele Consiliului Elevilor, pentru că mă preocupa sistemul public de învăţământ. Am fost guvernator cât mi-a permis Constituţia (una dintre realizările lui a fost suspendarea pedepsei cu moartea şi introducerea închisorii pe viaţă, n.r.) şi apoi am candidat la preşedinţie, în 1975. După cum ştiţi, am fost ales”, a explicat Jimmy Carter.
„Când i-am spus mamei că o să candidez la preşedinţie, m-a întrebat: „despre ce preşedinţie vorbeşti?”, rememorează el momentul. (Mama lui a fost cunoscută pentru faptul că, în perioada segregaţionistă a Americii, ea i-a tratat pe toţi oamenii la fel, indiferent de culoarea pielii.)
După 1981, a dezvoltat un model de activism post-prezidenţial pe care chiar şi Bill Clinton încearcă să-l urmeze, comentează The Observer.
Alături de Nelson Mandela şi alte personalităţi politice în vârstă (proiectul The Elders), a participat recent la o întâlnire în Coreea de Nord, privind programul nuclear al comuniştilor- aşa cum a făcut în 1994, când a reuşit să-l convingă pe Kim Il-Sung să îngheţe producţia de arme nucleare. În această toamnă, va merge în Haiti, unde, alături de alţi voluntari, va construi 100 case pentru refugiaţi.
Carter a fost printre primii lideri politici care a criticat închisoarea de la Guantanamo şi a cerut închiderea ei. L-a criticat pe actualul şef de stat american, Barack Obama, pentru că nu şi-a ţinut promisiunile şi nu a rezolvat problema Israelului. Obama chiar a fost comparat cu Carter şi nu într-un mod pozitiv, în revista Foreign Policy: „Impulsurile contradictorii sub care acest conducător tânăr acţionează în lume îi pot distruge mandatul. În cel mai pesimist scenariu, el va fi următorul Jimmy Carter”.
Ani de zile după ce şi-a încheiat mandatul, despre Carter s-a spus că a fost slab, pentru că nu a luat măsuri împotriva noului duşman al Americii, Iranul. Totuşi, notează The Observer, trebuie menţionate trei mari realizări ale lui Carter: Acordurile de la Camp David, Tratatul privind Canalul Panama, care deşi criticat, a împiedicat un război calificat drept „urât” cu America Latină şi politica adoptată în domeniul energiei, care a înjumătăţit dependenţa SUA faţă de importurile de petrol.
Jimmy Carter se consideră extrem de mândru de faptul că nu a implicat America în nici un război: „Am păstrat pacea. Nu am mers deloc la război. Nu am aruncat o bombă. Dar tot ne-am atins scopurile pe plan internaţional. Am adus pacea în mijlocul altor popoare, inclusiv în Egipt şi Israel. Am normalizat relaţiile cu China, care, la momentul acela, erau inexistente. Am adus pacea între Statele Unite şi cele mai multe dintre ţările Americii Latine, prin tratatul privind Canalul Panama. Am reuşit să stabilim o legătură funcţională cu Uniunea Sovietică”.
Carter s-a opus războiului din Irak. Şi nu doar despre George W. Bush spune că are mâinile pătate cu sânge, dar şi despre Tony Blair: „Nu ştiu ce s-a discutat în întâlnirile lor particulare, dar Tony Blair a acceptat. Dacă Bush n-ar fi avut sprijinul tacit al lui Blair, cursul istoriei ar fi fost diferit„. Banii au desfigurat politica americană, mai consideră fostul preşedinte.
Citiţi mai multe despre Jimmy Carter aici .
