A lucrat intr-o mina din Valea Jiului, apoi a fost macelar, insa in tot acest timp si-a dorit sa fie pictor. Stapaneste foarte bine tehnica culorilor si nici nu e de mirare. In copilarie a avut "modelul" langa el, pe mama lui care tesea covoare si de la care a deprins modelele si imbinarea indrazneata a culorii. Iar rezultatul se vede in lucrarile lui Sorin Ienulescu, executate cu maiestrie si migala.
Sorin Ienulescu s-a nascut in localitatea Cimpa, de langa Petrila, in urma cu 45 de ani. Era al doilea copil al unei familii numeroase, cu 6 copii. Crede ca a avut sansa sa se nasca intr-o zona plina de culoare, destul de departe de cenusiul minier al orasului Petrila. O zona unde padurea aproape cade pe tine si care i-a influentat activitatea viitoare, iar copacul este practic centrul Universului. Nu a ras nici o etapa si a luat-o cu pasi marunti, ajutat poate si de o conjunctura favorabila in viata lui. Pasiunea pentru pictura si-a descoperit-o si, mai ales, si-a materializat-o la finele scolii generale. Trecea adesea pe langa scoala de Muzica si Arte Plastice din Petrosani si intr-o zi le-a spus parintilor – mama casnica, iar tatal absolvent al unei scoli de ofiteri, dar trecut in rezerva – ca vrea si el sa urmeze cursurile acesteia, ceea ce s-a si intamplat. Asa ca, in paralel cu clasele a VII-a si a VIII-a ale scolii normale, a inceput sa-si puna pe panza manifestarile artistice.
Isi aduce aminte si acum ca mergea cu vaca la pascut, la tara, in Cimpa, si citea in tot acest timp Istoria Artelor. si-a urmat pasiunea si pasii l-au indreptat spre Liceul de Arta din Craiova, dar treapta a II-a l-a "trantit" la mina. "Asa a fost conjunctura, am avut «onoarea» sa pic la treapta a II-a si m-am intors acasa. M-am angajat la mina, la suprafata. Apoi am urmat scoala Profesionala de macelari din Petrosani, promotia 1981-1982", povesteste pictorul. Destinul i-a suras din nou, pentru ca practica se facea la Petrosani, dar partea teoretica era deprinsa la Bucuresti. "As fi vrut sa merg la Cluj, dar era bine si la Bucuresti, unde aveam deja fostii colegi care erau studenti. Practic, ma duceam intr-un mediu cunoscut, unde aveam niste repere. Ca un paradox, o breasla foarte frumoasa, aceasta, a macelarilor, iar meseria implica manualitate, la fel ca si pictura.
M-am simtit foarte bine in zona si dupa ce am terminat scoala profesionala am ramas acolo, am lucrat ca macelar la Popesti-Leordeni, dar m-am inscris si la seral, la Liceul Tonitza. Era si un orgoliu, era si rusinea de a nu fi reusit sa termin liceul", isi aduce aminte Sorin Ienulescu. Iar din acest moment a inceput aventura culorii. Dupa anul 1990 a reusit sa faca si Universitatea Nationala de Arte si a avut sansa sa isi desavarseasca aptitudinile artistice in Londra. Dar in sufletul lui au ramas pentru totdeauna culoarea vie a zonei unde s-a format si motivul copacului, intr-o forma proprie lui. "Eu, fiind din Cimpa, din padure, din munti, mi-am dat seama ca poate fi putin kitsch daca ai o aplecare spre natura.
Dar acolo, in Londra, am descoperit cat de atenti sunt englezii cu natura si mi-am dat seama ca poate fi un concept artistic si am prins un pic de curaj ca ar putea sa fie o nisa, un filon, mai ales ca e foarte personal, al meu, am crescut cu el. si, printr-un miracol, am ajuns la semnul grafic de reprezentare a copacului, m-am trezit ca l-am desenat pur si simplu", povesteste pictorul. Chiar daca a trecut relativ usor peste etapele mineritului sau ale macelariei, Sorin Ienulescu spune ca, din punctul de vedere al perseverentei, al respectului fata de munca, l-au marcat aceste profesii. I-au dat si o doza de realism in realizarea lucrarilor si si-au pus amprenta asupra operei viitoare.
Acum s-a intors sa expuna acasa, in Petrila natala, dar a descoperit o lume diferita de cea pe care o stia. Zona nu mai este atat de populata, iar Sorin Ienulescu simte ca zona se afla intr-un punct indecis, din care se poate indrepta intr-o directie buna sau nu.
