Oamenii contează. Gândiţi-vă la familia voastră, la cartierul vostru, la comunitatea şi ţara voastră! Fie că locuiesc în Bucureşti sau Braşov, Sibiu, Satu Mare sau orice alt oraş, relaţiile dintre cetăţenii obişnuiţi schimbă viaţa în moduri extraordinare prin educaţie, prin cultură, cumpărături în pieţe şi, de ce nu?, prin creşterea copiilor. Fiecare sferă a vieţii de zi cu zi implică interacţiuni între oameni – interacţiuni care sperăm să construiască comunităţi şi naţiuni pozitive. Întrebările care se pun sunt: cum putem obţine mai multă implicare socială în decizional şi cum guvernarea se implică mai mult în viaţa oamenilor?
Răspunsul se află în domeniul „diplomaţiei publice“ într-o măsură din ce în ce mai mare, iar aceasta se explică prin faptul că diplomaţia publică este despre oameni, inclusiv diplomaţia publică este despre România.
Diplomaţia publică este modul în care administraţiile ajung la cetăţenii lor, prin metamorfozarea relaţiilor tradiţionale între guverne, pentru a acoperi un angajament din ce în ce mai pronunţat în ce priveşte relaţia people to people. Administraţiile pot juca un rol important în crearea de legături, în special între tineri, pentru a avansa în viaţa economică, politică, socială şi culturală a unei naţiuni. Pentru România aceasta ar însemna mai mulţi elevi străini care să viziteze ţara, mai mulţi studenţi români în străinătate, schimburi între jurnalişti, oameni deştiinţă, profesori şi experţi în afaceri.
Am avut şansa să simt puterea schimburilor educaţionale. Recent, în vreme ce lucram pentru Guvernul Statelor Unite ale Americii, am călătorit în Bosnia-Herţegovina pentru a mă întâlni cu elevi de liceu din Sarajevo, un oraş divizat din motive etnice. Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii a înfiinţat un program de schimb educaţional internaţional, astfel încât tinerii de acolo pot vizita SUA. Ei au avut şansa să îşi abandoneze percepţiile vechi şi chiar să îşi schimbe percepţiile despre viaţa de zi cu zi în America.
Incontestabil, aceste interacţiuni modifică oamenii. Aceşti tineri s-au întors acasă cu idei noi, cu o imagine nouă despre oamenii de peste hotare, însă şi-au schimbat abordarea şi în ce priveşte propria lor societate. „Înainte de a merge în SUA, am crezut că toţi americanii sunt graşi“, mi-a spus un student! „Acum înţeleg că americanii sunt în toate formele şi dimensiunile… ţara este atât de diversă.“ Diversitatea etnică şi religioasă a Americii i-a impresionat profund pe studenţi, iar acum, întorşi acasă, sunt decişi să îşi construiască o societate mai tolerantă şi o ţară mai tolerantă în Balcani.
O altă întrebare ar fi: ce este, de fapt, acest nou concept – diplomaţie publică – şi cum aflăm dacă se pretează ţării despre care vorbim, poate diplomaţia publică să schimbe fundamental viaţa oamenilor?
Pentru a răspunde corect la această întrebare trebuie să ne lămurim ce este diplomaţia publică, dar mai ales ceea ce nu este! Diplomaţia publică nu este „public relations“. PR-ul este în cea mai mare parte imagine şi despre „imagine“. Diplomaţia publică este în mare parte „despre realitate“, deşi realitatea poate schimba percepţiile oamenilor de mai multe ori la rând. Diplomaţia publică este mijlocul prin care o naţiune împărtăşeşte propria poveste cu naţiunile străine prin construirea legăturilor trainice cu alţi cetăţeni de peste hotare, prin conexiuni şi contacte între oameni obişnuiţi, între avocaţi, jurnalişti, medici, artişti, profesori, studenţi, întreprinderi, sportivi etc. Diplomaţia publică este legătura dintre comunicare şi politica externă şi se bazează pe premisa fundamentală că vieţile oamenilor de azi sunt legate în mod indestructibil. Noi toţi împărtăşim problemele şi oportunităţile aduse de globalizare, interdependenţa economică, schimbările climatice, terorismul, precum şi toate problemele care necesită colaborare şi cooperare globală comună. Prin urmare, este evident că este în interesul naţiunii de a-şi împărtăşi şi extinde valorile şi ideile sale cu şi în cadrul comunităţii internaţionale.
În cazul României, aceasta ar putea să însemne un serios schimb de informaţii cu privire la cultură, la educaţie, tradiţiile şi politicile ţării dumneavoastră, iar aceasta înseamnă, de fapt, o contribuţie consistentă la îndeplinirea obiectivelor dumneavoastră naţionale în lume. Concret, deschideţi uşile şi impulsionaţi schimburile, încurajaţi infotururile, tururile virtuale, programele educaţionale, dialogurile interculturale. Deoarece România găzduieşte conferinţa din septembrie, Forumul European pentru Diplomaţie Publică reprezintă un mod ideal şi superb de a culege sprijin, mai mult suport public pentru acest concept.
Ar putea funcţiona diplomaţia publică? Cercetarea spune că da! Un mare beneficiu al diplomaţiei publice este creşterea numărului de turişti – oamenii se nasc şi se dezvoltă curioşi cu privire la alte naţiuni. Comerţul şi investiţiile se dezvoltă şi cresc în ţările ale căror uşi sunt deschise. O diplomaţie publică operată corect construieşte relaţii trainice între întreprinzători. Chiar şi schimburile în domeniul sportului sau gastronomiei ajută substanţial economiile locale. Deci funcţionează! O diplomaţie publică bună poate reduce la minim extremismul prin aducerea tinerilor la interacţiuni pozitive, prin promovarea prosperităţii şi crearea de alternative la violenţă. Când studenţii străini şi profesorii petrec timp în universităţi, ei reuşesc să descopere libertatea artistică şi intelectuală şi vor transporta înapoi acasă modele pozitive. Fără deschidere şi expunere faţă de alte ţări, riscăm să rămânem captivi în stereotipuri vechi şi noţiuni învechite. Tot diplomaţia publică este aceea care ajută la investiţii străine în conservarea siturilor şi artefactelor – este un efort de conservare a patrimoniului umanităţii.
Nu în cele din urmă, diplomaţia publică subliniază respectul faţă de oameni. Un antropolog american, Margaret Mead, a spus odată: „Fără îndoială, un mic grup de gânditori poate schimba lumea, într-adevăr, este singurul lucru pe care l-ar putea face“.
