Finanțările nerambursabile europene, văzute ca o gură de oxigen de către mediul de afaceri, care în timp de criză caută fără prea mari șanse surse de finanțare, s-au transformat într-o adevărată problemă pentru autoritățile de la București. România a reușit performanța de a ocupa ultima poziție în UE în privința absorbției acestora.
Eugen Teodorovici, ministrul Fondurilor Europene, declara la început de mandat că obiectivul său este ca la sfârșitul anului 2013, rata de absorbție a fondurilor structurale și de coeziune alocate României să urce de la 21%, cât se înregistra în momentul respectiv, la 50%. Care este situația reală, la șase luni după bilanțul anului 2013? ”În 2013, România a atins un nivel de absorbție a fondurilor UE de aproximativ 34% (n. red. – media UE este de 63%), sumele decontate de Comisia Europeană (CE) în același an atingând suma de 2,88 miliarde de euro. Comparativ cu această sumă, pe întreaga perioadă cuprinsă între 2007 și 2012, a fost atrasă o valoarea de 2,2 miliarde de euro. Deși în anul 2013 s-a înregistrat o îmbunătățire semnificativă în rata de absorbție a fondurilor UE, România încă se află în urma altor țări membre UE din perspectiva ratei de absorbție, manifestând însă o tendință pozitivă de recuperare a decalajului în perioada 2007-2013”, se arată într-un raport realizat de KPMG și denumit ”EU Funds in Central and Eastern Europe – Progress Report 2007-2013”.
Și reprezentanții FMI, în repetate rânduri, au tras semnale de alarmă privind slaba absorbție a fondurilor comunitare, arătând că, principala provocare pentru Palatul Victoria este ca banii să fie folosiți înainte ca ei să înceteze să mai fie disponibili pentru România. Aceștia au subliniat faptul că fondurile europene sunt esențiale pentru investițiile din economie.
Și, colac peste pupăză, după ce am reușit să utilizăm doar o mică parte din banii europeni, mai avem de returnat sume importante la bugetul UE. „România va trebui să plătească Comisiei Europene, pentru deficiențe în sistem din 2009-2011, peste un miliard de euro”, spunea ministrul Teodorovici.
Reamintim că, în urmă cu doi ani, plățile au fost suspendate în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, după ce CE a constatat o serie de nereguli. Printre altele, s-au descoperit proiecte finanțate cu un milion de euro, prin care se școlarizau 20 de șomeri. Într-o situație similară s-a aflat și Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice. Leonard Orban, pe atunci ministrul Afacerilor Europene, spunea că neregulile constatate de Bruxelles erau atât de grave încât CE vorbea despre ”crimă organizată”.
Cum stăm în comparație cu vecinii
Raportul KPMG relevă faptul că, la sfârșitul anului 2013, Bulgaria și Ungaria au înregistrat cel mai ridicat coeficient de contractare, cuprins între 112% și 106%. Țările cu rata cea mai redusă de contractare au fost România și Slovacia. Nivelul de plăți a oferit o imagine ușor diferită, țările baltice preluând conducerea.
Un important factor care indică nivelul real al gestionării fondurilor UE este diferența dintre sumele contractate și sumele plătite. Cu cât este mai mică diferența dintre acești doi factori, cu atât sunt mai eficient gestionate fondurile UE din perspectiva distribuției reale a acestora. Estonia este lider în ceea ce privește distribuția fondurilor UE, cu o diferență de doar 19% între sumele contractate și sumele plătite. Lituania a obținut, de asemenea, rezultate bune (25%). Cele mai mari diferențe între sumele contractate și cele plătite sunt înregistrate în Bulgaria (58%) și România (57%).
