Fizicianul James Franson de la Universitatea din Maryland a atras atenția comuității fizicienilor prin postarea unui articol în care acesta pretinde că a găsit dovezi care sugerează că viteza luminii așa cum este descrisă de teoria relativității este, de fapt, mai înceată decât se credea.
Teoria relativității sugerează că lumina călătorește cu o viteză constantă de 299.792.458 de metri pe secundă în vid. Aceasta este c-ul din ecuația faimoasă a lui Einstein până la urmă, și toate măsurătorile din cosmos se bazează pe acest lucru, dar dacă este greșit?
Argumentele lui Franson bazate pe obseravarea supernovei SN 1987A care a explodat în februarie 1987. Măsurătorile de pe Pământ au înregistrat atât sosirea fotonilor, cât și a neutronilor de la explozie, dar a fost o problemă: sosirea fotonilor s-a efectuat cu 4.7 ore mai târziu decât era preconizat. Cercetătorii acelor timpuri au atribut acest fenomen posibilității ca fotonii să fi venit de fapt din altă sursă. Franson se întreabă dacă nu e așa cum au crezut cercetătorii și lumina încetinește în timpul călătoriei din cauza unei proprietăți a fotonilor cunoscută sub numele de polarizarea vidului, în care un foton se desparte într-un pozitron și un electron pentru o perioadă foarte scurtă de timp înainte de a se recombina în foton. Acest lucru ar crea un diferențial gravitațional, notează el, între perechea de particule care ar avea un impact energetic mic atunci când se recombină, suficient cât să cauzeze o mică încetinire în timpul călătoriei. Dacă această separare și reunire s-a întâmplat de mai multe ori cu mai mulți fotoni pe parcursul unei călătorii de 168.000 de ani lumină, distanța dintre noi și SN 1987A, ar putea duce ușor la întârzierea de 4.7 ore, sugerează acesta.
Dacă ideile lui Franson sunt într-adevăr corecte, practic toate măsurătorile făcute și folosite ca bază pentru teorii cosmologice sunt greșite. Lumina de la soare, de exemplu, ar ajunge în mai mult timp până la noi decât se crede, iar lumina care vine de la obiecte mult mai îndepărtate, precum galaxia Messier 81, aflată la o distanță de 12 milioane de ani lumină depărtate, ar ajunge cu două săptămâni mai târziu decât a fot calculat. Implicațiile sunt importante, distanțele dintre corpurile celeste ar trebui recalculate, iar teoriile create pentru a descrie ceea ce a fost observat ar fi nule. În multe cazuri astrofizicienii ar trebui să înceapă de la zero.
