Dupa parerea senatorului Sorin Oprescu, vadit deranjat de „parele” din PSD, constatarea ca fiecare are matusa lui, aluzie la liderii cu mosteniri babane, ar putea insemna, in alti termeni de valoare, ca fiecare dintre liderii partidului are milionul lui de euro. Si ca bine ar fi ca politicienii care tot arata cu degetul spre averile unora sa urmeze recomandarea facuta, candva, de Micki Spaga de a face ciocu' mic daca se simt cu musca pe caciula. Cu siguranta, o astfel de chemare adresata de Serban Mihailescu, fost secretar general al fostului Guvern, demis in urma scandalului Pavalache, ar avea usor loc in Codul lui Geoana, recent propus de presedintele PSD la Consiliul National in vederea intaririi moralitatii membrilor de partid. Mai in gluma, mai in serios, doctorul Oprescu a dat de inteles ca nimeni, ma refer la cadrele de baza ale partidului, nu este usa de biserica atunci cand vine vorba de acumularea unor averi pe cai dubioase. Incercarea de a spune ca unul este cinstit, iar altul hot, in conditiile in care unii dintre liderii marcanti sunt descoperiti in fata procurorilor, vezi acuzatia de mita pe numele fostului premier, nu face decat sa afecteze si mai mult imaginea PSD in calitate de partid cu mari pretentii de revenire la guvernare.
Mircea Geoana, in mod inexplicabil, pare convins ca formatiunea pe care o conduce se afla pe drumul cel bun, refuzand sa accepte imoralitatea politica prezenta in aproape toate structurile partidului. Discursul sau a devenit rupt de o realitate dominata de ipocrizie. Este periculos sa te crezi deasupra tuturor, adica cinstit si curat, cand tu insuti ai o problema de imagine foarte greu de rezolvat dupa dezvaluirile din presa referitoare la cumpararea si apoi instrainarea unui teren subevaluat. Orice om de buna-credinta se poate intreba cu ce este mai breaz Geoana fata de D.I. Popescu, Rodica Stanoiu, Miron Mitrea (cititi cu atentie ce cuprinde declaratia sa de avere), Adrian Nastase sau Viorel Hrebenciuc, daca unele fapte comise de el prin fals prin omisiune, demonstratie juridica facuta de „Romania libera” in numerele de ieri si de astazi, se inscriu cu brio in inventarul neregulilor care au generat lupta intre taberele pesediste? Este oare indreptatit presedintele PSD sa ceara unor colegi de partid cu probleme la capitolul justificarea averilor „sa se uite in ochii romanilor cu moralitate si integritate”, in conditiile in care el nu poate face acest lucru? Limbajul triumfalist folosit de Mircea Geoana ii trimite pe social-democrati departe de interesul electoratului. Am senzatia ca principalul partid din opozitie nu doreste (nu ca nu poate) sa intre in randul lumii deoarece conducatorii lui nu vor. Curatarea elitelor a inceput cum nu se putea mai prost. Nu puterea actuala este cea care franeaza reforma in PSD, ci profitorii si coruptii din partid. Te apuca rasul cand auzi de „Noul contract social pentru bunastarea oricarui roman” sau de „Manifestul social-democrat”, doua documente doctrinare (sic!) fluturate de pesedisti cu scopul vadit de a-l imbrobodi pe cetatean pentru a-l manipula la alegerile viitoare.
Dincolo insa de aceste considerente formulate pe baza unei analize facute in conformitate cu o situatie confuza, existenta intr-un partid aflat mult timp la putere, o concluzie se impune atunci cand se discuta de clasa politica la nivel general. Microbul coruptiei nu se manifesta doar in PSD. Prezenta lui a mai fost constatata in decursul timpului, este adevarat sub alte forme, si pe la alte partide. Interventia recenta a presedintelui Basescu are darul sa semnaleze pericolul contaminarii coalitiei de la guvernare cu sindromul flagelului instalat definitiv in formatiunea social-democratilor. Matusi, unchi si verisori de milioane sunt peste tot, fie ca se cheama acte normative, ordonante sau legi pentru amicii din grupurile de interese.
