Dupa alegeri, partidele n-au pierdut vremea si au trecut rapid la fapte. Inventand proceduri ad-hoc au eliminat, in urma unui proces de analiza improvizat, orice opozitie interna. Este deja un semn ca batalia pentru parlamentare va fi atat de dura incat partidele nu isi mai permit nici macar sa mimeze democratia interna. si, cum rezultatul incert de la locale amana deznodamantul pentru toamna, toate partidele importante au preferat sa inlature sau, dupa caz, sa izoleze "ezitantii", astfel incat sa se prezinte "strans unite" in fata electoratului. Au fost vizati toti cei care aveau o alta viziune asupra aliantelor postelectorale decat invingatorii, desi justificarea a fost prezentata astfel incat sa para ca se bazeaza pe analiza rezultatelor electorale. Ca de obicei in astfel de "executii", o contributie importanta a avut-o si dorinta de revansa a celor ce s-au simtit exclusi sau doar expusi criticilor, de la Ion Iliescu la "baronii" partidelor. Dar coalitia antiprezidentiala s-a intarit astfel si porneste relativ omogena pentru infruntarea cruciala cu Traian Basescu.
Lupta pentru a impune spirala tacerii a inceput deja, iar sondajele si comentariile politice incearca, de cele mai multe ori, sa acrediteze una sau alta dintre versiuni: ba ca basescienii sunt inca in forma si au toate sansele sa ajunga pe primul loc in toamna, ba ca tabara adversa a castigat suficient sprijin local pentru a prelua controlul. Asadar, taberele invingatoare din partide, asa-zisii "pragmatici", au profitat de moment pentru a-si scoate din joc adversarii interni. Nu insa folosind mijloacele "greoaie" ale imprevizibilei democratii de partid, ci prin autentice "executii publice". Asa, sa inteleaga si cei care aveau oarecari indoieli.
Si cum – spre deosebire de PNL si UDMR, care se confruntasera cu sciziuni in 2007, supravietuind cu succes alegerilor locale – in PSD mai vietuia inca o oarecare opozitie interna structurata, s-a trecut in forta la eliminarea acesteia. Din centru al reflectiei reformatoare din interiorul partidului, cum aparea in 2005, "Grupul de la Cluj" a devenit problema PSD-ului. Pentru a reusi in aceasta revansa intarziata impotriva celor pe care i-a identificat drept cei mai organizati adversari ai sai, Ion Iliescu a trebuit sa se alieze atat cu "baronii", cat si cu cei care, de la centru, ii coordoneaza discret, dar eficace, din umbra. Asa ca eliminarea clujenilor nu e decat o paranteza. Armistitiul tacit incheiat intre tabere e o consecinta a momentului politic, nu a armonizarii relatiilor dintre vechea garda iliesciana si grupul "pragmaticilor" revenit in fruntea partidului. Iar dupa mascarada electorala din iunie, in care si-au etalat intreaga "maiestrie" politica, "pragmaticii" au punctat decisiv impotriva "ideologicilor", si nu doar in PSD.
Impunand criterii de evaluare arbitrare, "pragmaticii" au facut o demonstratie de putere. Lasand deoparte "fineturile" analizei sociologice sau politice, castigatorii de etapa au suprimat ultimele licariri ale democratiei de partid. Putin conteaza ca, fara democratie interna de partid, democratia locala sau nationala nu se poate maturiza. Nu acesta pare sa fie scopul asa-ziselor noastre partide politice.
