Pe vremuri, toatăsuflarea României trebuia mobilizată de către activiştii comunişti la Festivalul Naţional „Cântarea României”. Cred că doar în China şi în Coreea de Nord mai erau asemenea manifestări „cultural-artistice” aberante, în care toatălumea era pusă să cânte gloria Iubitului Conducător. Acum, la 20 de ani de la Revoluţie, conducătorii noştri iubiţi – sesizaţi ironia, vă rog – au inventat un mou festival: Taxarea României. Oamenii muncii din primării şi consilii locale se chinuiesc să găsească noi taxe, ca să pescuiască ultimii bani din buzunarele românilor. Aşa a apărut taxa de habitat, taxa de copertină sau taxa pentru maşinile mari care traversează oraşul. Lucrurile tind tot mai mult către aberaţie. Şi asta, pentru că primarii, în loc să scrie proiecte europene, încearcă să ia şapte piei de pe o oaie.
