» Pana duminica la Mamaia se desfasoara a treia editie a Festivalului International al Producatorilor de Film Independenti.
» Festivalul, "bazat pe toleranta si respect", isi construieste imaginea unui festival de vara, relaxant, care nu intra in competitie cu altele.
Sloganul festivalului aminteste de acela al clubberilor de plaja (PLUR Peace, Love, Tolerance, Respect) si doreste sa devina un festival relaxat, de vara, fara pretentia de a intra in competitie cu alte festivaluri – a declarat Dinu Tanase, producatorul festivalului; o agenda parca (putin) cam timida pentru varsta inceputurilor cand oamenii si proiectele se hranesc din sperante. Or, e ciudat ca un festival care creste de la an la an isi propune atat de putin, e atat de timid cu proiectele sale. "Noutati ar fi in primul rand, accentul pe competitia scolilor de film – reuneste aproape toate scolile de film – din Bucuresti si de la Cluj, de la Babes Bolyai, cele trei Universitati din Bucuresti UNATC, Hyperion si Universitatea Media, impreuna cu conducerile acestor facultati", ne spune Dinu Tanase, producatorul festivalului; de altfel, jurizarea sectiunii de competitie scoli de film este asigurata de studenti ai facultatilor, Barna Nemethi (student reprezentant UNATC), Adrian Cucus (Hyperion), Adrian Tudor (Universitatea Media).
"Oamenii de televiziune nu au onorat invitatia"
Prin urmare, un posibil loc intre celelalte festivaluri din Romania, ar putea fi dat de acest accent pus pe "scolile de film" – un fel de festival studentesc, rampa de lansare spre alte festivaluri. Din pacate, o parte a sectiunilor a cazut, este vorba de premiile dedicate televiziunilor – "pur si simplu oamenii de televiziune nu au onorat invitatia", spune franc Dinu Tanase. Intre evenimentele de pana acum, directorul remarca spectacolul formatiei La Familia, care a succedat documentarului lui Marian Crisan, proaspat laureat al Festivalului de la Cannes pentru scurtmetraj ("Megatron"). Mediumetrajul prezentat la Constanta este "Luni" care surprinde o zi din viata lui sisu, membru al formatiei La Familia, condamnat pentru trafic si consum de droguri, actualmente aflat in probatiune el trebuie sa se prezinte in fiecare luni la politie pentru a arata ca totul e ok. sisu a declarat inainte de concert ca La Familia are o colaborare mai veche cu Marian Crisan, "intamplarea a facut sa fim vecini de cartier, asa ca ne-am intalnit foarte des si am colaborat si la alte proiecte", a declarat sisu pentru suplimentul festivalului, CineFest. De altfel, multe dintre clipurile La Familia poarta semnatura lui Crisan, "Avem si noi ideile noastre insa nu ma deranjeaza sa-i dau lui melodia si sa faca ce vrea el cu clipul". Insa, desi intens mediatizat, concertul La Familia, spune Dinu Tanase, nu s-a bucurat de succesul asteptat.
Doua avanpremiere Radu Gabrea
Eroul zilei a fost Radu Gabrea, prezent la festival cu doua avanpremiere, un film de fictiune si un documentar iar evenimentul zilei de joi au fost fost filmul lui Radu Gabrea "Calatoria lui Gruber", "un film care va schimba perspectiva asupra vinovatiei Romaniei in problema deportarilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Un astfel de film nu s-a mai facut in Romania", a declarat fara falsa modestie regizorul inainte de premiera, intr-o conferinta de presa. "Scriitorul Curzio Malaparte a fost la Iasi in ‘41, intr-o perioada care a coincis cu pogromul indreptat impotriva evreilor. El descrie vizita sa la Iasi in romanul Kaputt." Filmul fictionalizeaza (prin pana lui Razvan Radulescu, coscenaristul de la "Moartea dlui Lazarescu") un episod din timpul vizitei lui Malaparte, care, suferind de o alergie, este trimis de un doctor din Bucuresti la un alt doctor din Iasi – un evreu pe nume Josef Gruber. Doctorul este insa de negasit cu o zi inainte se declansase deportarea, iar doctorul pare sa fi fost imbarcat pe unul din trenurile mortii, alaturi de alti 5.000 de evrei. Malaparte porneste in cautarea doctorului, izbindu-se de toata indiferenta, mitocania si servilismul oamenilor din armata si politie – dar si de antisemitismul lui. Toti ii cer acte, aprobari pentru a vizita trenurile mortii – asta desi Malaparte este corespondent de presa pentru un ziar prestigios, Corriere de la Serra si un apropiat al lui Mussolini.
De fapt, pur si simplu oamenii nu au chef sa caute numele doctorului intre celelalte 5.000 de nume ca sa-i dea de urma nu inteleg fixatia lui Malaparte pentru acesta, recomandandu-i un alt doctor, roman. Sunt antologice in film inserturile colerice in romaneste care dubleaza discursul mieros (sau formal) al ofiterilor, un fel de "ce dracu mai vrea si asta". Filmul este in nota noii cinematografii romanesti, minimalist-sobru, comportamentist, fara poezie inutila, patetisme, scene simbolice, punand accent, in fundal, pe o problema morala la care se raporteaza toate micile scene si detalii. Care este deci elementul subversiv din film? "Nici acum romanii nu recunosc vinovatia de acolo, sustinand ca nemtii au fost de vina. Insa nemtii nu au fost vinovati. La Iasi era Wermacht, armata germana care, s-a dovedit, nu avea nici un interes de pogrom in spatele frontului. Chiar daca au fost niste elemente germane care s-au amestecat in pogrom, imediat ele au fost chemate inapoi in cazarme. Politica germana a fost puternic antisemita, dar agresiunea fizica impotriva evreilor a inceput in 1942", spune regizorul.
Concert al Fanfarei "8 prajini"
Impreuna cu regizorul, la conferinta de presa a venit si Yale Strom, muzicianul american cu ajutorul caruia Radu Gabrea a realizat al doilea proiect, "Romania, Romania", un documentar despre muzica idis traditionala, dezvaluind legatura dintre aceasta si doina romaneasca. La conferinta de presa, americanul a renuntat la bereta si a afisat fara inhibitii o sapca cu inscriptia "Independent Mind"; in peregrinarile sale prin Romania, in cautarea radacinilor muzicii klezmer, el a luat legatura cu o multime de lautari romi – intrebat ce crede despre manele, a spus ca sunt parte din cultura roma, insa trebuie sa se distinga intre folk-lor si fake-lor. A incheiat spunand ca dupa prezentarea documentarului va sustine un concert cu Fanfara 10 prajini – "de fapt 8 prajini", a adaugat Radu Gabrea, care a precizat ca nu vor fi prezenti toti membrii celebrei formatii.
Din scurt metraje, am vazut "Inspectie" (Mirona Radu), o inspectie scolara cu toate cliseele de rigoare (cam old school si s-a tot facut – inspectorul care ia mita, copiii care recita pasareasca de manual, profesorul ambitios), si "Postasul ungur" (Florin St. Mihai) – un fel de scurtmetraj-poem despre un maghiar de 75 de ani care a prins trei sisteme – foarte frumos insa apasand prea tare pe coarda pitorescului si cu efecte cam prea poetice, simbolice. Neconvingator si antipatic documentarul "Adela si Agnetha" (Geo Scripcaru) – despre doua familii mixte sasi – romi; neconvingator fiindca era documentat superficial, si antipatic fiindca naratorul vorbea ca un urban de Bucuresti cu taranii de Ardeal, fals, din afara si stanjenit, ca picat din Luna; cand intervenea si prietena lui, o tipa finuta cu geaca de ski, dezastrul era complet. "Idiotii", filmul experimental al lui Valentin Partenie, mi s-a parut exact genul de film ratat facut de un student de la UNATC, un film "burlesc", cu o actiune "parodica", cu glume intentionat "proaste", in fine plin de fite artistice; agentul "Somnul si Bibanul" aveau de pilda "IQ superb", respectiv "miraculos", sa citez o gluma.
