Traiectoria incredibilă a carierei lui Lin este demnă de Hollywood – şi o dovadă că Visul American nu este imposibil de atins; născut în 1988 în Los Angeles, Lin a crescut în Palo Alto, California, fiind încă din timpul şcolii un baschetbalist remarcabil. La sfârşitul liceului, tânărul a trimis un DVD cu imagini din meciurile sale mai multor facultăţi, sperând că va obţine o bursă sportivă. Mai multe universităţi au fost interesate de el, însă în cele din urmă Harvard a câştigat lupta – cu „micul” impediment că celebra universitate nu oferă burse pentru atleţi; spre norocul lui Lin, notele sale erau însă suficient de bune încât să fie acceptat la Harvard pentru meritele şcolare.
Un început dificil
Deşi Lin a fost unul dintre cei mai străluciţi jucători la nivel universitar, la terminarea facultăţii (încheiată cu o diplomă în Economie) tânărului nu i-a fost uşor să îşi găsească o echipă; în cele din urmă, Golden State Warriors, echipa favorită a lui Lin încă din copilărie, i-a oferit un contract – iar Lin a devenit pentru o vreme o vedetă locală, fiind primul american de origine chineză sau taiwaneză care a jucat în liga profesionistă americană, NBA. Populaţia de origine asiatică din San Francisco şi împrejurimi a celebrat în iulie 2010 sosirea sa la club, iar presa locală i-a acordat de asemenea o foarte mare atenţie. Pe terenul de baschet, însă, Lin nu a reuşit să impresioneze, astfel încât la sfârşitul sezonului clubul a preferat să renunţe la el în favoarea altui jucător. După o probă nereuşită la Houston Rockets, Lin a acceptat în decembrie 2011 oferta echipei New York Knicks, unde era a treia rezervă pentru postul de conducător de joc. După numai două săptămâni, clubul l-a trimis să joace pentru echipa-satelit din divizia secundă, rechemându-l însă după numai un meci – iar antrenorul Mike D’Antoni a decis să nu prelungească contractul lui Lin, care urma să expire în 10 februarie.
Un succes în ultima secundă
Cu patru zile înainte de a deveni liber de contract (şi, probabil, de a îşi continua cariera într-un eşalon inferior), antrenorul a decis să îi dea o şansă tânărului care jucase numai 55 de minute în primele 23 de partide. „A avut noroc că jucasem în primele meciuri atât de prost”, a declarat mai târziu D’Antoni – pentru că altfel este puţin probabil ca Lin să fi fost selectat în prima echipă.
Ce a urmat a fost absolut neaşteptat. În partida împotriva rivalei locale New Jersey Mets, Lin a marcat 25 de puncte, a obţinut cinci recuperări şi şapte asisturi, conducând echipa sa la o victorie cu 99-92, iar la pauză, vedeta echipei, Carmelo Anthony, l-a rugat pe antrenor să îl păstreze pe Lin în teren.
În partida următoare cu Utah Jazz, Lin a fost pentru prima dată în echipa de start – şi au urmat 28 de puncte şi opt asisturi. A urmat un meci cu Washington Wizzards, în care Lin a înscris 23 de puncte şi a reuşit 10 recuperări. Pe 10 februarie, în ziua în care contractul său ar fi trebuit să expire, Lin marca 38 de puncte împotriva celor de la Los Angeles Lakers, devenind cel mai bun marcator de pe teren şi devansând-o pe supervedeta adversarilor, Kobe Bryant. Au urmat alte două succese, dintre care în cel mai recent, împotriva Toronto Raptors, Lin a înscris de la linia de trei puncte în ultima secundă a jocului, aducând astfel victoria echipei sale.
După numai şase meciuri jucate, laudele aduse lui Lin atât de presa americană cât şi de către foşti mari baschetbalişti conţin multe superlative; Associated Press l-a numit „cea mai surprinzătoare poveste din istoria NBA”, Bloomsberg News îl vede drept „cel mai faimos jucător american de origine asiatică”, iar Magic Johnson, unul dintre cei mai respectaţi şi apreciaţi jucători ai tuturor timpurilor, a spus că „emoţiile cauzate de Lin în Madison Square Garden (sala echipei New York Knicks) sunt ceva ce nu am mai văzut de foarte multă vreme”. „La pauza ultimului meci, Lin înscrisese 18 puncte, iar spectatorii s-au îngrămădit să cumpere tricourile cu numărul său, 17″, scrie publicaţia Time; „însă a urmat o dezamăgire: cele 1.000 de tricouri puse la vânzare se epuizaseră încă dinaintea meciului”. Furnizorii clubului au deja dificultăţi cu livrarea acestora: vânzările echipamentului lui Lin pe siteul magazinului clubului au crescut cu peste 3.000%.
Taiwanul, cuprins de „Mania Lin”
„Lin este însă o vedetă nu numai în Statele Unite, ci şi în Asia – atât în patria părinţilor jucătorului, Taiwan, cât şi în China, aceasta ducând la o discuţie aprinsă despre care dintre cele două ţări are dreptul să îl considere pe Lin drept un fiu al său.
În Taiwan, pasiunea pentru Lin a atins cote greu de imaginat, după cum relatează cotidianul american The New York Times: „ziarele şi revistele au coperţi de o similitudine monotonă, cu fotografia lui Lin pe ele, iar birourile sunt scufundate în tăcere dimineaţa devreme, când Lin joacă meciuri nocturne pe cealaltă parte a lumii iar lucrătorii încearcă să urmărească aceste partide fără să fie auziţi de colegii lor”. Şi pentru televiziuni, Lin este principalul subiect – iar meciurile sale sunt transmise în direct nu numai pe canalele de sport, dar şi pe cele de ştiri, care la sfârşitul partidelor dedică alte câteva ore analizei performanţei tânărului superstar.
Un unchi al lui Lin, care lucrează ca şef de depozit, povesteşte cotidianului american că este aproape singurul din întreaga companie care nu se uită la meciurile nepotului său, dar că ceilalţi colegi ai săi îi raportează non-stop scorul partidelor. Până şi politicienii sunt uniţi în nou-câştigata pasiune pentru baschet – inclusiv preşedintele Taiwanului, Ma Ying-jeou, care a declarat recent că îşi doreşte ca membrii cabinetului său să arate acelaşi spirit de echipă ca şi Lin.
Taiwanul, o insulă cu 23 de milioane de locuitori, care nu este recunoscută ca stat decât de o mână de alte ţări şi este invizibilă pe plan internaţional datorită Chinei, se bucură de ascensiunea senzaţională a lui Lin nu numai din cauză că tânărul este, în acest moment, cel mai renumit reprezentant al ţării sale, dar şi pentru că Lin întrupează „virtuţile despre care taiwanezii spun că au făcut din insula lor neimportantă unul din centrele tehnologiei mondiale: hărnicia, devotamentul pentru familie şi modestia”, este de părere cotidianul american The Washington Post.
„Chiar dacă Jeremy Lin nu se consideră taiwanez şi sucesul său nu are nici o legătură cu Taiwanul, oamenii îl consideră unul dintre ei, care a cucerit lumea în viteză şi care îi face mândri de faptele sale”, este citat de către Washington Post sociologul taiwanez Liu Bi-rong.
Astfel, bunica baschetbalistului, Lin Chi Chung, care trăieşte în capitala Taiwanului, Taipei, a devenit şi ea, la rândul său, o vedetă (deşi fără voia ei): televiziunile asediază casa sa, iar maşina îi este urmărită aproape fără încetare de paparazzi. Motivul? Femeia în vârstă de 85 de ani este dovada vie că Lin este taiwanez. De altfel, acest lucru este confirmat şi de unchiul lui Lin: „am vorbit cu tatăl lui Jeremy, fratele meu mai mic, şi mi-a spus să nu uit să menţionez acest fapt”, a declarat el pentru New York Times.
Argumentul Chinei? O bunică
Nu de aceeaşi părere sunt însă chinezii. Şi ei, la rândul lor, l-au adoptat pe tânărul baschetbalist, care are peste un milion de admiratori pe siteul chinez Weibo. Pentru televiziunile din China, Lin este un subiect din ce în ce mai discutat – deşi, după cum subliniază cotidianul american Wall Street Journal, referirile la Taiwan sunt întotdeauna eliminate, drept urmare a tensiunilor geopolitice dintre cele două ţări.
Principalul argument invocat de China ca dovadă a apartenenţei lui Lin la poporul său este că bunica după mamă a acestuia s-a născut şi a crescut în provincia chineză Zhejiang, şi a emigrat în Taiwan abia la sfârşitul anilor ’40. Cealaltă bunică este însă de părere că argumentul nu este valabil: „suntem o societate patriarhală, aşadar chiar dacă în China trăiesc rude ale mamei, familia tatălui este importantă pentru naţionalitate – iar aceasta este în Taiwan”, a declarat ea pentru New York Times.
În cele din urmă, însă, discuţiile despre naţionalitatea lui Lin (care nu are decât cetăţenia americană) nu sunt din cale afară de importante pentru admiratorii acestuia: după cum relatează Wall Street Journal, una dintre cele mai populare postări de pe siteul Weibo are următorul mesaj: „La urma urmei, cine este Jeremy Lin? Este american? Este taiwanez? Este chinez? Sau este al lui Dumnezeu?”.
