Bisexualitatea, hedonismul şi libertatea au fost câteva dintre reperele care au marcat viaţa celor mai puternice femei ale secolului XX.
Dincolo de imaginea publică a femeilor puternice care au revoluţionat istoria secolului XX se ascund adesea drame personale, angoase, tensiuni şi suferinţă.
În volumul „Femei celebre pe divan” (Curtea Veche), scriitoarea Catherine Siguret a invitat psihiatri să analizeze destinul unor femei de excepţie.
Scandaloasa Colette
Scriitoarea Gabrielle Colette (1873-1954) a trăit într-o libertate completă, fiind feministă înaintea lansării acestui curent. A avut trei soţi, amanţi, dar şi iubite pe care le părăsea în favoarea bărbaţilor. Hedonistă, a ajuns la 50 de ani să se iubească cu fiul său vitreg, de numai 17 ani.
A debutat sub numele primului ei soţ, Willy, publicând seria „Claudinelor”.
În 1904, publică „Patru dialoguri de animale” şi câştigă o serie de adoratori, printre care Proust şi Gide. Apare pe scena teatrelor aproape goală, iar scandalul umple sălile. Este adulată şi are tot mai multe amante din rândul femeilor bogate.
Se mărită cu Henry de Jouvenel, care îi apreciază dezinhibiţia. La 50 de ani, publică „Chéri” şi „Grâul necopt”. În 1945 este primită în Academia Goncourt, iar printre prietenii apropiaţi se numără Cocteau, Jean Marais sau François Mauriac. Are fler în descoperirea de talente: îi recomandă pe Jean Marais pentru „Chéri”, un triumf pentru actor, şi pe Audrey Hepburn în adaptarea americană pentru „Gigi”. Presa o elogiază la 75 de ani, iar Truman Capote mărturiseşte că a învăţat multe de la „această bătrână doamnă afurisită”.
Fricile Virginiei Woolf
Una dintre cele mai triste figuri, Virginia Woolf (1882-1941) se sinucide înecându-se în râu, la 59 de ani. Şi-a trăit viaţa avidă după fericire şi libertate, după mondenităţi şi frivolităţi.
Îşi alege un soţ anost, care însă îi respectă întru totul toanele, devenind un fel de însoţitor, mai degrabă, decât iubit. N-au avut copii, însă Virginia s-a dedicat trup şi suflet scrierii celor 11 romane şi sutelor de articole. Viaţa ei a fost străbătută de demoni – halucinaţii, coşmaruri, insomnii sau anorexie. A suferit abuzuri sexuale din partea fraţilor vitregi şi, se pare, chiar a tatălui, dar nu a apelat niciodată la psihologie.
S-a înţeles foarte bine cu homosexualii şi s-a îndrăgostit nebuneşte de diferite femei. În anii ’20 descoperă plăcerea fizică alături de Vita Sackville-West, cea care îi inspiră romanul „Orlando”. Va lansa editura Hogarth Press, ce va avea un rol covârşitor în evoluţia literaturii britanice: publicându-i sau chiar lansându-i pe T.S. Eliot, Gorki, Rilke, Freud. A făcut însă şi o mare greşeală, poate singura, refuzându-l pe Joyce.
„Îngerul albastru” Marlene Dietrich
Dacă fiica ei, Maria Riva, nu ar fi scris biografia legendarei Marlene Dietrich (1901-1992) poate că nimeni nu ar fi ştiut cine a fost cu adevărat „Îngerul albastru”.
Data naşterii s-a aflat numai după moartea actriţei, pentru că toată viaţa s-a luptat să-şi ascundă vârsta reală. Îşi învăţa amanţii să aibă cu ea „relaţii ca între lesbiene”, după cum remarcă unul dintre iubiţii ei celebri, Erich Maria Remarque. La 21 de ani se mărită cu Rudolf Sieber pentru a scăpa de familie şi pentru a petrece şi mai mult timp prin cabarete. La 23 de ani o naşte pe Maria, pe care o va învăţa să tacă şi să accepte tot ce spune ea. Măritată, dar liberă, burgheză, dar destrăbălată, e fascinată de travestiţi şi de prostituate. Îl cunoaşte pe Josef von Sternberg, care îi oferă rolul vieţii în „Îngerul albastru”. Se mută, împreună cu regizorul, la Hollywood şi devine un simbol sexual. Lista ei de amanţi e lungă: Douglas Fairbanks jr., Maurice Chevalier, Frank Sinatra, James Stewart, Jean Gabin, John Gilbert, Kennedy tatăl şi fiul, dar şi femei, printre care Edith Piaf.
Feminista Simone de Beauvoir
Simone de Beauvoir (1908 – 1986) a marcat secolul XX prin poziţiile feministe cele mai îndrăzneţe pentru epoca ei, dar, paradoxal, numele şi viaţa ei rămân greu de despărţit de cele ale partenerului său, Jean-Paul Sartre.
A lăsat o serie de scrieri care îndeamnă mai puţin la plăcerea simţurilor, cât la bucuriile intelectului. Autoarea cărţii „Al doilea sex” a ales să nu fie nici soţie, nici mamă, dar îndemnat milioane de femei să accepte maternitatea nu ca pe o povară, ci ca pe un drept. După ce le invită pe femei să-şi ia destinul în mâini, e ameninţată cu moartea şi presa publică injurii la adresa ei. Organizează acasă la ea grupuri de reflecţie în jurul libertăţii sexuale, care vor duce la legalizarea avortului, în 1976.
Vocile secolului
Femeia-torţă, Édith Piaf (1915- 1963), de numai un metru şi patruzeci şi şapte centimetri, se îmbrăca mereu sobru într-o rochie neagră, menită să-i ascundă temperamentul vulcanic. I-a vrăjit pe toţi bărbaţii din viaţa ei (numiţi de presă „domnul Piaf”) cu vocea.
A avut o copilărie de saltimbanc. Părinţii au părăsit-o imediat după naştere. Tatăl a recuperat-o de la bunica maternă când a aflat că i se dădea în bibe¬ron lapte cu vin. O duce la mama lui, matroana unui bordel, unde este îngrijită cu drag de toate fetele. La 8 ani, tatăl o ia înapoi şi vor porni pe străzi. Era bătută, dar ea considera că „dintr-o mar¬deală ca lumea n-a murit ni¬meni”. Mai târziu îşi va provoca iubiţii să o bată. La 10 ani începe să cânte pe străzi, iar la 20 îl cunoaşte pe Louis Leplée, cel care o lansează sub numele de Piaf. La rândul ei, îşi lansează toţi iubiţii, inclusiv pe frumosul Yves Montand, după care îi părăseşte. Singurul care a abandonat-o a fost pugilistul Marcel Cerdan, care a murit într-un accident de avion. Piaf rămâne neconsolată până la sfâr¬şitul vieţii.
La 21 de ani, Marlene Dietrich s-a măritat cu Rudolf Sieber pentru a scăpa de familie şi pentru a petrece şi mai mult timp prin cabarete.
