Felicia Filip si-a inceput studiile muzicale ca violonista. Pasii i-au fost purtati apoi catre canto, zona ce s-a dovedit a fi nu numai o profesie de succes, ci chiar hobby-ul vietii ei. Pana la a deveni prima soprana din Romania indragostita de muzica… rock, nu a mai fost decat un pas, finalizat in 2007 alaturi de trupa Iris cu albumul "Athenaeum".
Carte de vizita
Nume: Felicia Filip
Studii: Academia
de Muzica Bucuresti
Activitate: Soprana Felicia Filip este unica interpreta din lume castigatoare a tuturor premiilor "Mozart". A cantat pe mari scene ale lumii, precum Covent Garden, Wiener Staatsoper, Liceo di Barcelona, Hamburg, Toulouse, Moscova, alaturi de mari dirijori si parteneri de scena.
Nu-i place sa vorbeasca despre proiecte, ci mai degraba de impliniri. Iar acestea sunt multe. Nu numai roluri de soprana in opere, dar si spectacole de binefacere, concerte alaturi de trupe rock sau de alt gen, sustinute in tara si in afara ei, prin care reuseste sa arate lumii ca exista valoare, cultura si istorie si in Romania.
Doamna Felicia Filip, v-am intalnit intr-un spatiu unde frumosul este la el acasa. Probati o rochie superba, care cantarea enorm. Pentru ce rol (spectacol) o luati si cum reusiti sa va miscati pe scena cu asa ceva?
Felicia Filip: Intr-adevar, ne-am intalnit intr-un spatiu miraculos, atelierul de creatie al doamnei Doina Levintza, cu care colaborez de foarte mult timp. Rochia la care va referiti este o superba tinuta de seara, pe care o folosesc pentru concerte deosebite. Este adevarat, ea cantareste destul de mult, dar infinit mai putin decat costumele din alte spectacole de pe diverse scene ale lumii. Ca un exemplu v-as da rochia din actul III al montarii cu "Traviata" de la Opera din Basel, Elvetia, pe care am purtat-o in 23 de reprezentatii, confectionata din 27 de metri de catifea de matase, si care atunci cand faceam o pirueta acoperea aproape jumatate de scena. Si, va asigur ca scena Operei din Basel este foarte mare…
Am inteles ca si in anul care tocmai s-a incheiat ati petrecut sarbatorile pe scena. Unde anume?
F.F.: Intr-adevar, luna decembrie, in general, si finalul ei cu Sfintele Sarbatori in special, este plina de invitatii si evenimente artistice. Am cantat la Sala Palatului, in superba sala de concerte a Bancii Nationale a Romaniei, la Teatrul National din Bucuresti si in multe alte locuri. Am fost pentru prima oara in Sala Albastra din Sfantul Gheorghe, o bijuterie. Pentru al zecelea an consecutiv am participat la Gala de Craciun a Operei Brasov de la Sala Sporturilor, in prezenta miilor de spectatori care isi achizitionasera biletele cu mult timp inainte. Am aparut apoi pe scena Teatrului Liric "Elena Teodorini" din Craiova tot intr-un spectacol de Craciun ce tinde sa devina traditional. Iar vartejul evenimentelor nu s-a incheiat pana dupa Revelion incluzand si mai multe emisiuni Tv, printre care si cea din Ajunul Craciunului, de la National TV, unde, pentru prima oara, am fost si prezentatoare.
Ce proiecte aveti pentru acest an?
F.F.: Poate din superstitie evit sa-mi dezvalui proiectele, preferand sa vorbesc despre impliniri. Sigur insa ca va aparea un nou album, ca o continuare a "Filipissimei".
Exista diferente majore intre publicul de opera roman si cel din afara? Care este spatiul geografic care va place cel mai mult, unde eventual ati vrea chiar sa locuiti?
F.F.: Spectacolul de opera in Romania are un nivel ridicat. Scoala de canto romaneasca este recunoscuta si pretuita pretutindeni. Practic, nu exista scena mare a lumii pe care sa nu evolueze cantareti romani. Ca o consecinta, si publicul de la noi este instruit si exigent. In 2009 am cantat pe al patrulea continent, la Dakar, in Senegal, unde am inaugurat Zilele Mondiale ale Francofoniei. Publicul de pe diversele meridiane este foarte diferit, in functie de cultura sa traditionala, de particularitatile sale afective si intelectuale. Ma simt bine pretutindeni in Europa, dar si in Japonia sau Canada. Impreuna cu sotul meu iubim mult Barcelona, (aici am castigat si primul meu concurs international), dar de locuit nu putem concepe sa locuim decat in Romania.
Cand ati inceput proiectul cu Iris, ce sperante aveati? Sunt totusi doua genuri de muzica diferite si mai ales cu un public foarte diferit.
F.F.: Inceputul proiectului cu Iris a fost oarecum "pregatit" de Monserrat Caballe cu care am cantat la Covent Garden din Londra si care, in pauzele repetitiilor, mi-a povestit despre antologica sa intalnire cu Freddie Mercury. Atunci ma intrebam daca as putea realiza si in Romania un proiect asemanator. Asa incat invitatia pe care am primit-o din partea celor de la Iris am acceptat-o, spre surprinderea lor, imediat. N-am sa uit prima aparitie publica, la Sala Polivalenta din Bucuresti, cand 7000 de rockeri m-au "adoptat" instantaneu, m-au aclamat, asa cum fac mereu de atunci. Acest demers a fost benefic si din punctul de vedere al atragerii tinerilor spre minunata lume a operei, multi rockeri venind pentru prima oara la "Traviata" sau la alt titlu in care cant, pentru a o asculta pe "Doamna care canta cu Iris". Multi dinte ei au ramas spectatori fideli, atragand si alti colegi.
In copilarie visati sa ajungeti precum o cantareata anume? Aveati un model?
F.F.: Am cantat de cand ma stiu, dar n-am visat sa ajung cantareata. Am urmat Liceul de Muzica la vioara si abia in ultimul an de studii m-am decis sa urmez Conservatorul la canto. Desigur insa, studiul viorii m-a ajutat mult in profesie, ca sunet, intonatie si, mai ales, frazare muzicala. Pretuiesc multe cantarete din trecut sau de azi, dar nu am un model. Poate Maria Callas…
Ce lucruri, activitati va deconecteaza?
F.F.: Am sansa ca profesia mea sa fie si hobbyul meu. Ascult muzica de toate genurile, singurul criteriu fiind calitatea. De asemeni, ascult in fiecare zi, cu multa atentie, ciripitul pasarilor de la care invat multe lucruri… Dar cel mai mult iubesc discutiile cu sotul meu, regizorul Cristian Mihailescu, legate de arta, de cultura in general. In acest sens el este o adevarata Enciclopedie Universala.
Sunteti superstitioasa? Aveti tabieturi inainte de spectacol?
F.F.: La prima parte a intrebarii v-am raspuns ceva mai inainte, neagreand sa vorbesc despre proiecte. In ziua spectacolului vorbesc foarte putin, imi recapitulez punct cu punct rolul, atat muzical, cat si scenic. Desigur, fac vocalize, dar acest lucru mi se intampla 365 de zile pe an (in afara de anii bisecti…).
Am vazut ca iubiti mult animalele. Aveti si dumneavoastra?
F.F.: Suntem o familie care iubeste mult animalele, avem o relatie speciala cu ele. Ca o particularitate, vreau sa va spun ca ne plac toate fiintele, fie ca traiesc pe pamant, in aer sau in apa. In curtea casei noastre locuieste si ne umple sufletele de bucurie catelusa Linda, de o inteligenta uimitoare.
Spuneti-mi cateva lucruri marunte care va fac placere.
F.F.: Imi place sa mananc inghetata si acesta nu este un lucru marunt, ci chiar major. Nu-mi face deloc rau si imi creeaza o stare de buna dispozitie. Imi place sa inventez diverse combinatii de salate spre delectarea sotului meu, care, la randu-i, face o cafea grozava desi, culmea, nu bea niciodata cafea!
