Din ţinuturile muntoase ale Marocului până în deşerturile fierbinţi ale Peninsulei Arabiei şi din cel mai mare oraş al Africii, Cairo şi până în agitatul Bagdad, cultura şi bucătăria arabă şi-au lăsat urme adânci asupra acestor ţinuturi, transformând ceea ce era odinioară hrană servită de nomazi în corturile din deşert într-una dintre cele mai delicioase şi sănătoase bucătării ale lumii.
Avându-şi originile cufundate în istorie, lumea arabă a exercitat dintotdeauna o fascinaţie aparte în cadrul culturii populare. Fie că vorbim de faimoasa regină Şeherezada, Aladin şi lampa fermecată, Ali Baba şi cei 40 de hoţi sau Sinbad marinarul, universul arab, cu toate poveştile sale a influenţat generaţii întregi de oameni şi a adus mai aproape o cultură aparent închistată în propriile ei tradiţii şi valori.
Totuşi unul dintre elementele care a dus la popularizarea culturii arabe îl consitutie bucătăria arabă, în momentul de faţă una dintre cele mai gustoase şi apreciate bucătării la nivel mondial, cu multe influenţe mediteraneene şi africane. În primul rând a vorbi despre bucătăria arabă înseamnă a vorbi despre originile unei bucătării fascinante născute în corturi şi dezvoltată în funcţie de schimburile comerciale cu cei întâlniţi de-a lungul unei vieţi de călătorii.
Carne de miel, condimente şi verdeţuri
Datorită vieţii nomade şi a ocupaţiei de bază, păstoritul, carnea de miel, berbec şi capra este cea mai utilizată, în timp ce carnea de vită şi cea de cămilă sunt folosite într-o mai mică măsură. Carnea de pui este folosită cu moderaţie, iar carnea de porc este complet interzisă pentru arabii musulmani fiind un tabu cultural, fiind interzisă în conformitate cu Sharia, legea islamică. De asemenea şi mulţi arabi creştini evită carnea de porc deoarece nu au dobândit un gust pentru ea.
Utilizarea condimentelor şi a ierburilor aromatice în bucătăria arabă este rezultatul unui comerţ înfloritor, amestecul tipic arab fiind cunoscut sub denumirea de baharat. Foarte picant, acesta se foloseşte şi astăzi, fiind preparat prin zdrobirea diverselor ingrediente printre care coriandru, chimen, cuişoare, cardamom, scorţişoară, boia, piper şi ardei iute. Chiar dacă bucătăria arabă foloseşte mai puţine condimente decât cea indiană, ea se poate mândri totuşi cu o varietate mare de condimente, care diferă însă de la o regiune la altă. Alte condimente şi ierburi folosite sunt menta şi cimbrul în mod deosebit, susanul, pătrunjelul, şofranul, curcuma, usturoiul şi sumacul.
Printre alte ingrediente specifice care formează identitatea şi personalitatea bucătăriei arabe se numără şi cerealele – grâul, orzul şi orezul, produsele lactate, în special iaurtul şi brânza fiind consumate pe scară largă, leguminoasele precum năutul, lintea şi fasolea, fructele (citricele în mod special) şi legumele – vinetele, dovlecii, castraveţii şi ceapa. De asemenea, migdalele, fisticul şi nucile sunt foarte populare.
Sosurile cele mai utilizate includ diferite combinaţii de ulei de măsline, suc de lămâie, pătrunjel, usturoi şi pastă de susan, amestecate adesea cu iaurt. Ceaiul fierbinte şi cafeaua tare reprezintă alte trăsături de bază ale bucătăriei arabe, cafeaua fiind consumată mai mult în ţările din zona Golfului Persic, în timp ce Egiptul sau Iordania sunt faimoase pentru consumul ridicat de ceai.
Ospitalitate arabă
Cu toate bogăţia de ingrediente, una dintre caracteristicile cele mai puternice ale bucătăriei arabe nu este reprezentată de aspectul strict gastronomic ci de conceptul de ospitalitate. Aici s-a născut obiceiul de a servi mâncarea într-un singur vas mare din care mănâncă toată lumea, într-un gest simbolic. Un lucru inedit îl reprezintă faptul că în bucătăria arabă pentru a mânca se foloseşte doar mâna dreaptă deoarece în religia islamică mâna stângă este considerată ca fiind necurată, deoarece este folosită la igiena intimă.
Pătrunjelul şi menta, excelente pentru sănătate
Unele dintre cele mai folosite verdeţuri în bucătăria arabă sunt pătrunjelul şi menta, atât datorită gustului proaspăt şi aromat, cât şi a extraordinarelor proprietăţi şi beneficii pe care le au pentru sănătate. Dacă pătrunjelul este un ingredient aproape la fel de folosit şi în bucătăria românească, atunci menta merită toată atenţia dumneavoastră. Aceasta are proprietăţi sedative, dezinfectante şi cicatrizante, şi poate fi folosită pentru prevenţia următoarelor afecţiuni: cancerul de colon, cel pulmonar şi cancerul de piele, sindromul colonului iritabil, gastrita hiperacidă şi ulcerul gastric, infecţiile tractului digestiv şi infecţiile urinare, epuizare şi oboseală cronică, acnee, dureri de cap, crampe menstruale, sinuzită şi răceli. Menta poate fi folosită atât pentru tratamente interne cât şi pentru tratamente externe, putând fi utilizată ca pulbere, infuzie fierbinte, tinctură, ulei volatil sau în cadrul băilor terapeutice.
De cealaltă parte, pătrunjelul se poate lăuda că este de patru ori mai bogat în vitamina C decât o portocală. De asemenea, acesta conţine mai mult fier decât spanacul şi oferă mai multe proteine decât două ouă. Calciul din pătrunjel ne oferă oase şi dinţi mai puternici, magneziul ajută la fixarea calciului, iodul ajută glanda tiroidiană sa funcţioneze bine, iar aminoacidul împiedică dezvoltarea tumorilor. În plus, pe lângă multe alte beneficii, verdeaţa are proprietăţi antialergice, întăreşte sistemul imunitar şi distruge radicalii liberi, stimulează sistemul nervos, reglează menstruaţia şi îndepărtează durerile provocate de aceasta.
Cinci lucruri inedite despre bucătăria arabă
– Lipia este considerată cel mai vechi fel de pâine din lume
– Vânăta este cea mai folosită legumă în Orientul Mijlociu
– Şofranul este cel mai scump condiment din lume. Costă în jur de 500 dolari pe kilogram.
– Untul este principalul ingredient folosit pentru gătit
– În regiunile populate de beduini se consumă în principal lapte de cămilă
