Premierul ar fi bine sfătuit dacă, odată cu noul an, s-ar gândi la demisie cu adevărat, și nu să fenteze, după obicei. Desigur, s-ar putea să-i reziste și lui Iohannis, și unei moțiuni de cenzură; numai că atunci va rămâne față în față cu strada, iar ea îl va mătura.
La mai bine de două saptămîni de la pierderea dramatică a alegerilor prezidențiale, premierul Victor Ponta pare hotărât să conducă în continuare atât guvernul, cât și partidul. Metoda pe care o urmează e un amestec de șiretenie și forță brutală. În partid, în tandem cu vicele său, Liviu Dragnea, aruncă vina înfrângerii pe oricine, numai nu pe sine, nici pe campania murdară pe care a permis-o, pe minciunile cu care i-a inundat pe oameni, pe scandalul provocat de guvernul său în diaspora. Dragnea îi mai adaugă pe lista vinovaților și pe „americani” care, nu-i așa, au inventat Facebook-ul! În schimb, cei care au îndrăznit să-l critice și chiar să-i ceară un pas înapoi – Geoană, Vanghelie, Șova – sunt dați afară din PSD într-o execuție care nu poate fi altfel numită decât „bolșevică”. Nu vom plânge, desigur, de mila acestor trei inși, dar un lucru e clar: nu au avut nicio vină în pierderea alegerilor și nu și-au exercitat decât dreptul legitim la critică. Dar să-i fie de bine PSD! Nu facem parte dintre cei care, în mod ipocrit, sunt îngrijorați de soarta PSD, nici din rândul naivilor care speră că a sosit momentul marii reforme pentru acest partid.
Ceea ce ne preocupă este că Ponta – secondat iarăși de Dragnea – continuă să conducă guvernul în numele unei pretinse coaliții din care un component – UDMR – a anunțat că iese, iar un altul, așa-zisul partid al lui Tăriceanu, vrea posturi, dar nu este nici măcar înregistrat oficial. Constituțional, este totuși în regulă: președintele (în exercițiu sau ales) nu poate obține demisia cabinetului, iar până în februarie opoziția nu poate avea inițiativa unei moțiuni de cenzură. Politic, însă, și moral este un scandal. Ponta trebuie să plece din fruntea guvernului cât mai repede!
