Întâlnirea de astăzi dintre şefii de stat ai Germaniei şi Franţei ar putea fi hotărâtoare nu numai pentru destinul Greciei, dar şi pentru cele ale Irlandei, Spaniei şi Portugaliei. Falimentul grecesc se transformă dintr-o posibilitate într-o probabilitate, avertizează analiştii, iar consecinţele vor fi simţite şi peste graniţele Europei.
Încercările din ce în ce mai disperate de a preveni intrarea Greciei în incapabilitate de plată se apropie de punctul final: doar două variante au mai rămas posibile – iar ambele sunt, conform analiştilor economici, riscante şi, probabil, sortite eşecului. Oricare ar fi rezultatul întâlnirii de la Berlin dintre Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy, analiştii sunt de părere că el nu va face altceva decât să prelungească agonia Atenei.
Ambele opţiuni pornesc de la aceeaşi idee: că investitorii privaţi (adică băncile) vor trebui să contribuie la eforturile de salvare, acceptând o prelungire a termenului de plată a datoriilor greceşti. Diferenţa dintre poziţiile Franţei şi Germaniei este însă că, în timp ce Sarkozy vrea ca băncile să schimbe de bunăvoie obligaţiunile greceşti pe termen scurt, care ar trebui plătite de guvernul de la Atena încă în acest an, pe unele de termen lung, plătibile peste şapte ani, Angela Merkel se teme că un asemenea angajament al băncilor ar putea fi încălcat de acestea cu prea mare uşurinţă. Wolfgang Schäuble, ministrul de Finanţe al Germaniei, cere ca băncile să fie obligate să facă această tranzacţie – în caz contrar, Germania nefiind dispusă să continue să finanţeze datoriile greceşti; Schäuble şi Merkel sunt, conform săptămânalului german Der Spiegel, conştienţi că încercarea de a trece un nou ajutor necondiţional prin parlamentul de la Berlin s-ar putea lovi de opoziţia propriului partid creştin-democrat. Sarkozy, pe de altă parte, se teme că forţarea băncilor de a accepta prelungirea termenului de plată ar putea fi văzută de piaţa financiară drept un faliment „de facto” al Greciei, bondurile elene şi-ar pierde orice valoare şi băncile franceze, care deţin o parte a datoriilor greceşti, ar suferi o lovitură grea, poate chiar letale.
Problema nu este numai gravă, ci şi acută, următoarea tranşă către Grecia, în valoare de 12 miliarde euro, trebuind să fie eliberată până cel târziu la sfârşitul săptămânii viitoare.
Analiştii economici nu mai cred în salvare
Coform multor analişti economici şi financiari, ambele soluţii sunt sortite eşecului, iar soarta Greciei este, de fapt, de mult pecetluită. Nouriel Roubini, profesor de economie la New York University, scrie în Financial Times că „restructurarea datoriilor va avea loc, întrebarea este doar când (mai devreme sau mai târziu) şi cum (ordonat sau dezordonat)”.
Michael Schuman, analist economic al revistei Time, este de aceeaşi opinie: „oricât ar încerca liderii europeni să rezolve criza Greciei, majoritatea economiştilor nu crede că grecii îşi vor putea plăti datoriile. Părerea aproape unanimă este că o restructurare a acestora este inevitabilă”, scrie el.
În timp ce politicienii încă se zbat să găsească o soluţie, analiştii se întreabă care vor fi consecinţele – şi cine va avea cel mai mult de suferit. Că Grecia nu va fi singura ţară afectată pare să devină din ce în ce mai clar: odată ce guvernul de la Atena nu îşi va mai putea plăti datoriile, investitorii vor încerca să scape şi de obligaţiunile emise de state aflate într-o situaţie aproape similară; acestea sunt Irlanda, Spania şi Portugalia, care ar putea, în cel mai rău caz, intra şi ele în faliment. Totodată, şi Banca Centrală Europeană va avea de suferit, ea deţinând o mare parte a obligaţiunilor acestor ţări. Nici băncile private nu vor scăpa – cele mai afectate fiind probabil BNP Paribas şi Crédit Agricole.
Cât de brutal va fi falimentul Greciei?
În timp ce într-un articol din New York Times se apreciază că criza ar putea avea dimensiunea celei din 2008, declanşată de prăbuşirea băncii Lehman Brothers; chiar dacă băncile americane nu vor fi direct afectate, multe bănci europene sunt asigurate în Statele Unite, iar asiguratorii americani vor fi nevoiţi să preia o parte a pierderilor suferite. De asemenea, băncile europene vor trebui să retragă capital din SUA pentru a îşi acoperi pierderile în Europa, ceea ce ar avea un impact negativ asupra bursei din Wall Street.
Michael Schuman este mai optimist în această privinţă, fiind de părere că impactul falimentului grecesc nu va fi atât de mare cât se crede – în primul rând, pentru că acesta ar fi un eveniment aproape aşteptat: „Grecia îşi telegrafiază problemele de luni de zile, cu litere mari, de neon”, spune acesta, „ceea ce înseamnă că lumea este mai pregătită pentru un faliment al Greciei decât a fost pentru cel al băncii Lehman”. Schuman aminteşte că se ştie deja ce se află în spatele problemelor greceşti, iar instituţiile financiare au avut destul timp să ia măsuri pentru a se proteja de consecinţele unui posibil faliment.
Rămâne de sperat că analiştii mai optimişti vor avea în final dreptate – şi căderea Greciei va fi doar o dramă, nu o tragedie.
