F-16: gratis înseamnă 1,3 miliarde dolari

După ce câteva decenii au zburat numai pe aparate sovietice (MiG 21 şi MiG 29), piloţii fac români un viraj strâns dinspre Pactul de la Varşovia spre cel Nord-Atlantic. Cele 24 de avioane F-16 second-hand sunt doar prima etapă dintr-un acord mai larg cu Guvernul SUA, armata română urmând să achiziţioneze încă 24 de F-16 noi, la o dată pe care Ministerul Apărării nu a precizat-o. Lotul de F-16 la mâna a doua va sosi în România abia în 2013 şi va costa Guvernul aproximativ 1,3 miliarde de dolari.

Preţul nu este cel al avioanelor care sunt practic gratuite, ci  acoperă modernizarea şi echiparea completă a avioanelor, asistenţa tehnică pe o perioadă de 3 până la 5 ani, simulatoare de zbor, muniţia, armamentul, transportul şi adaptarea infrastructurii de la sol. Cea mai importantă componentă va fi instruirea piloţilor şi personalului tehnic în baze americane, la standardele US Air Force, lucru care va costa aproape jumătate din sumă, spun surse familiarizate cu achiziţiile speciale. Iniţial vor fi antrenaţi în jur de 40 de piloţi, însă ţinta este de trei piloţi la un avion. Procesul de antrenament ar dura mai mult de un an şi jumătate.

Parteneriatul strategic dintre România şi SUA şi relaţia lor strânsă din teatrele de operaţiuni din Irak şi Afganistan, în cadrul NATO, au prevestit încă de anii trecuţi că urmaşii MiG-urilor ruseşti ale Armatei române vor fi americani. Acceptul românesc de a găzdui interceptoarele scutului antirachetă american au întărit şi mai mult acest parteneriat. Cu toate acestea, achiziţia de avi­oane militare nu este un moft, ci o obligaţie pe care România şi-a asumat-o la intrarea în NATO.

„Am dovedit încă o dată că suntem un partener loial”

Viorel Oancea, secretar de stat în Ministerul Apărării pe probleme de planificare şi relaţia cu NATO, ne-a explicat filozofia oficială din spatele achiziţiei: „Noi în teatre luptăm cu americanii. Ei ne ajută cu tehnică în Afganistan, în Irak. Asta înseamnă o relaţie pe care trebuie să o ai dacă eşti un partener corect. Am dovedit încă o dată că suntem un partener loial şi de nădejde”. Oancea spune că rivalele F-16 ar fi trebuit oricum aduse la standardele de operare NATO, care de fapt se raportează la tehnologia americană. „Cine spune că am dat banii pe rablele americanilor să ne dea ei banii. Şi noi am fi vrut avioane noi, dar 48 ne-ar fi costat vreo 6 miliarde de dolari”, susţine secretarul de stat. Miza acestei achiziţii ar mai reprezenta-o şi accesul României la programul american de producţie a avionului de generaţia a cincea F35, lucru care se va întâmpla, conform lui Oancea, după 2020.

Decizia la nivel de CSAT va trebui să treacă însă de votul Parlamentului. Senatorul liberal Teodor Meleşcanu, preşedintele Comisiei de Apărare din Senat, recunoaşte că achiziţionarea lotului de F-16 face bine atât relaţiei cu NATO, cât şi a celei cu SUA: „Achiziţia înseamnă în primul rând îndeplinirea unor obligaţii foarte serioase pe care România le avea în NATO. Gândiţi-vă că trebuie să asigurăm operaţiunile de poliţie aeriană la frontiera de est a NATO, lucru care e dincolo de siguranţa naţională”. De­putatul liberal George Scutaru, vicepreşedintele Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor, admite şi el că orice achiziţie de armament are „un puternic caracter politic” şi că achiziţia F16 vine în logica colaborării cu SUA „şi în cadrul scutului antirachetă, şi în susţinerea americană pentru gazoductul Nabucco şi pentru alte proiecte energetice pe care România le susţine la Marea Neagră”. Totuşi, senatorul Meleşcanu anunţă că parlamentarii vor lua în calcul nu doar avantajele geopolitice ale acestei afaceri, ci şi „o comparaţie foarte onestă a costurilor”.

„Ne scot la liman”

Rezultatul cursei înzestrării cu avioane multirol nu mai seamănă deloc cu ceea ce se vedea la linia de start: un contract de 48 de avioane noi, pentru care se luptau cot la cot cu Lockheed Martin suedezii de la Gripen şi consorţiul european Eurofighter, cu modelul Typhoon. Ana­listul Iulian Chifu, directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor, consideră că afacerea actuală cu F-16 reprezintă un compromis pe care România s-a trezit nevoită să-l facă, din neputinţă politică, într-o perioadă în care nu are bani, iar avioanele MiG din dotare îşi dau efectiv duhul, tehnic vorbind, în următorii doi ani. „Am făcut nişte pansamente, am pus nişte petice la ce ne-am angajat că facem. E o achiziţie care vine foarte târziu. Dacă o făceam acum trei ani, când erau bani, poate puteam lua 48 de avioane noi”, crede Chifu. Analistul socoteşte că, în situaţia dată, cele 24 de F-16 second-hand sunt soluţia potrivită şi financiar, şi ca interoperabilitate cu tehnologia NATO, care este în majoritate americană. „Ţinta este însă F35, generaţia a cincea de avioane, care vor fi ultimul răcnet chiar şi în 2020, când vom avea noi acces la ele. Până atunci, aceste F16 ne scot la liman”, spune Iulian Chifu.  

Oferta Humvee

România nu este la prima achiziţie de tehnică de luptă americană oferită cu titlu gratuit. Washingtonul a mai dotat Bucureştiul, în perioada 2006-2007, cu 22 de autovehicule blindate Humvee M 1113 şi M 1114, destinate operaţiunilor din Afganistan şi Irak. Chiar dacă au fost date sub titlul de gratuite, costul de folosire a fost suportat de Armata română şi s-a ridicat la aproape 6 milioane de dolari. Banii s-au dus pe piese de schimb, echipamente de comunicaţii şi antrenarea militarilor care urmau să le folosească.

Performanţă

Prototipul viitorului F-16, YF-16, construit de General Dynamics, a zburat pe 2 februarie 1974. Primul aparat de serie, un F-16A, a zburat patru ani mai târziu.

F-16 a fost implicat în majoritatea conflictelor desfăşurate în Orientul Mijlociu şi Apropiat.

Printre campaniile la care a participat se numără războaiele din Irak, operaţiunile de menţinere a păcii din Balcani sau războiul din Afganistan.

Au existat şi incidente în care, de ambele părţi, au fost implicate F-16, pe fondul conflictului dintre Grecia şi Turcia, ambele având în dotare acest avion. Într-un astfel de caz, pe 23 mai 2006, două F-16, unul grecesc şi unul turcesc, s-au ciocnit în largul Mării Egee. Ambele aparate au fost pierdute, pilotul grec decedând.

Planurile SUA din 2008

Agenţia americană de Cooperare în domeniul Securităţii şi Apărării (DSCA) – unitate a Pentagonului care avizează transferurile de tehnologie militară în străinătate – a notificat oficial Congresul SUA în mai 2008 cu privire la posibila achiziţionare a 48 de avioane F-16C/D – 24 de aparate noi de tipul block 50/52 şi 24 de aparate aflate în uz, de tip block 25, cum sunt cele aprobate ieri de CSAT. Posibilul contract pentru care Pentagonul informase Congresul se ridica, potrivit DSCA, la 4,5 miliarde de dolari, urma să dureze 15 ani şi nu avea ataşat nici un acord de offset – sistemul prin care vânzătorul se angajează să asigure în ţara cumpărătoare investiţii legate de contract, echivalente cu valoarea încasată.

Conform actului făcut public de DSCA în mai 2008, pe lângă avioanele folosite, F-16 block 25, Pentagonul mai plănuia să vândă României nouă motoare de rezervă, patru  sisteme radar AGP-68 (V)9, precum şi sisteme de armament, navigaţie, avionică, recunoaştere şi supraveghere. Suma de 4,5 miliarde acoperea de asemenea toată documentaţia, suportul logistic, mentenanţa şi antrenamentul piloţilor români. Alături de Lockheed-Martin, constructorul aparatului şi a mare parte din sistemele de armament, la contractul cu România urmau să participe şi BAE Systems, Boeing, Rayethon, Northrop Grumman, Pratt & Whitney, General Electric şi  L3-Communicatins, compania care dezvoltă simulatoarele de antrenament.